Numai persoana poate iradia viaţa şi deci poate da altuia fericirea. Numai persoana poate primi altă persoană ca viaţă inepuizabilă şi neconfundată cu sine. Nu din lucruri şi din valori spirituale abstracte, trăite în izolare se hrăneşte viaţa plenară sau fericirea omului, ci din altă persoană.

Dar numai dintr-o supremă Persoană poate iradia toată viaţa sau fericirea fiinţelor umane, care au fost create ca persoane pentru a putea fi în comuniune cu Dumnezeu cel personal şi între ele.

(Părintele Dumitru Stăniloae, Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1993, p. 221)