Sfântul Ioan Botezătorul este cel despre care Hristos Însuși a spus că era „Făclia care arde și luminează” (loan 5, 35) și care avea să zacă în temniță pentru adevăr. Credinciosul, neprihănitul mărturisitor al lui Dumnezeu, l-a mâniat prin sinceritatea sa și prin modul curajos în care osândea păcatul, pe regele depravat, care l-a lipsit de libertate, aruncându-l în temniță, după ce mai înainte îl ascultase cu înțelegere. Dar, atât timp cât Ioan nu se atinsese de persoana sa, Irod fusese în stare să-l și laude; îndată ce cuvântul adevărului dumnezeiesc, cuvânt de foc și de dreaptă osândă, s-a ațintit asupra vieții sale desfrânate, Irod a devenit vrăjmașul trimisului lui Dumnezeu.

Și astăzi se întâmplă la fel; oamenii laudă cuvântul lui Dumnezeu atâta timp cât nu le scoate la lumină păcatele. De îndată ce sufletul păcătosului se simte atins și dat în vileag, refuzând să se pocăiască și să se îndrepte, se va revolta, va respinge Sfânta Evanghelie, care l-a scos din părelnica împăcare cu sine, și nu va mai accepta să i se supună.

(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 8)