Sufletul trebuie să iubească nesăturat pe Dumnezeu şi aşa mintea nu va mai fi înrobită de nimic, ci va rămâne cu toată puterea în Dumnezeu.

Am văzut multă milă de la Dumnezeu, deşi după faptele mele ar trebui mai degrabă să fiu pedepsit încă de aici de pe pământ, precum şi după moarte. Dar Domnul îl iubeşte pe om cum nici nu ne putem închipui. Fericit păcătosul care s-a întors la Dumnezeu şi L-a iubit pe El.

Cine urăşte păcatul, acela a urcat prima treaptă a scării cereşti. Când gândul nu-l mai îmboldeşte spre păcat, a urcat deja pe cea de a doua. Iar cel care, prin Duhul Sfânt, a cunoscut iubirea desăvârşită a lui Dumnezeu, a urcat pe cea de a treia. Dar aceasta se întâmplă arareori. Ca să ajungem la iubirea de Dumnezeu, trebuie să păzim tot ce a poruncit în Evanghelie Domnul.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, p. 93)