Firile certăreţe se împotrivesc uneori chiar şi sfaturilor folositoare, socotind cinstit şi bun nu ceea ce pare cinstit în faţa tuturor (chiar dacă acest lucru e avantajos), ci ceea ce le place numai lor, chiar dacă acest lucru e păgubitor.

Cauza acestora stă în prostia şi în lipsa lor de caracter, care nu-i lasă să fie atenţi la sfaturile altora şi care nu le îngăduie să se mândrească decât cu propriile lor idei şi cu ceea ce le trece lor prin gând.

Or, ceea ce le trece prin gând e ceea ce le place, şi ceea ce le place e ceea ce vor ei. Omul care crede că folositor e numai ceea ce vrea el, nu-i un bun judecător, ci se aseamănă cu orbul care conduce pe orbi. De aici vine faptul că foarte uşor calcă în străchini şi aceasta pentru că-i lipseşte experienţa, care să-i spună de fapt ce anume îi foloseşte.

(Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, epistola 307, în col. PSB, vol. 12, p. 590)