Sufletul care nu s-a izbăvit de gri­jile cele mirenești, nici pe Dumnezeu nu va iubi curat, nici de diavolul nu se va îngrețoșa precum se cuvine; căci are grija vieții drept acoperământ împovărător. Drept aceea, mintea nu poate cunoaște într-unele ca acestea județul ei (lit. curtea judecătorească; fig. judecata sau puterea ei de judecată. În Filocalie, Vol. 1, Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic, 18, avem redat mai liber: „Mintea nu-și poate cunoaște dreptul de judecată asupra acestor fel de lucruri”. Frumoasă și plină de adevăr metaforă pentru minte, privită, cum am mai zis, de Părinți ca parte socoti­toare sau hotărâtoare a sufletului), ca astfel de la sineși să cerce hotărârile judecății; deci, prin toate e bună depărtarea de lume.

Foarte puțini pot cunoaște cu de-amănuntul greșealele lor, și numai cei cărora mintea nu li se răpeș­te niciodată de la pomenirea lui Dumnezeu. Că în ce chip ochii noștri cei trupești, atunci când sunt sănătoși, pe toate le pot vedea, până și pe țânțari sau altceva de felul țân­țarilor ce zboară în văzduh, când sunt acoperiți cu albeață sau cu urdori, chiar de ar trece prin fața lor ceva mare, nu-l văd decât umbros, iar dacă e ceva mic, nu-l pot vedea deloc cu vederea, tot așa și cu sufletul, de va simți prin rugăciune, orbirea ceea ce i se în­tâmplă lui din iubirea lumii, și pe greșelile lui cele foarte mici ca pe niște foarte mari socotindu-le, neîncetat lacrimi peste lacrimi va vărsa întru multă mulțumire. „Căci drepții, zice, se vor mărturisi numelui Tău” (Psalmul 139, 13), iar de va rămâne în așezarea lumii, chiar de ar săvârși vreo ucidere sau altă faptă vredni­că de muncă, o privește liniștit, fără supăra­re, iar de vor fi alte greșeli, nu numai că nu le dă vreo însemnătate, ci, de multe ori, pe oarecari dintr-însele le socotește ca pe niște îndreptări [isprăvi]. Pentru aceasta, ticălosul nu se va rușina nici să le apere cu fierbințea­lă, nici să se laude întru ele, fără a simți astfel [mustrare în cuget]. (Sfântul Diadoh al Foticeii)

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 127)