În anul 251, în timpul împăratului Decius, Sfântului Isidor i s-a tăiat capul pentru credința sa în Hristos, în Insula Chios din Grecia. Conform tradiției transmise, martiriul său a avut loc în satul Neochori, în locul în care se află astăzi biserica cu hramul numelui său. Îngrozitoarea tortură și decapitarea s-au petrecut într-o livadă de arbori de mastic. Acești arbori de mastic când au asistat la moartea martirică a Sfântului Isidor „s-au întristat” mult și au început să „plângă cu lacrimi” din cunoscuta rășină de mastic. De atunci, evlavioșii locuitori ai Insulei Chios l-au recunoscut ca patron spiritual al lor pe Sfântul Mucenic Isidor și au început să considere copacul de mastic și rășina acestuia drept daruri de mult preț ale insulei lor.