(Foto) Pe urmele Sfântului Iosif cel Milostiv
Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” din Răzălăi a fost ridicată între anii 2003-2012, prin osteneala preotului paroh Valeriu Cernei, vicar administrativ al Episcopiei de Bălţi, şi din jertfa credincioşilor.
Altarul de piatră al vechii biserici de lemn unde a slujit preotul Anania Naniescu, tatăl Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv
În anul 1928, mama lui Ioan – Teodosia – s-a hotărât să intre în monahism, iar tânărul Ioan a fost încredinţat ierodiaconului Teofilact de la Mănăstirea Frumoasa din Basarabia, fratele Teodosiei.
În 1831, ierodiaconul Teofilact a venit la Mănăstirea „Sfântul Spiridon” din Iaşi, luândul-l lângă sine pe tânărul Ioan Naniescu, nepotul său.
Sfântul Iosit l-a urmat pe ierodiaconul Teofilact la Mănăstirea „Sfântul Proroc Samuel” din Focșani și la Episcopia din Buzău.
La 23 noiembrie 1835 a fost tuns în monahism de episcopul Chesarie, iar a doua zi a fost hirotonit diacon.
Venind în Bucureşti pentru a putea urma cursurile Colegiului, ierodiaconul Iosif a locuit în casele de la Biserica Sfântul Dimitrie – Poştă, metocul Episcopiei de la Buzău.
A îndeplinit ascultarea de egumen al Mănăstirii Șerbănești – Morunglavu, județul Vâlcea (1849-1857).
Pentru o scurtă perioadă (1863-1864), a fost „curator” (egumen) la Mănăstirea Sărindar din București.
A desfășurat o bogată activitate didactică în București, funcționând ca profesor de Religie la Gimnaziul „Gheorghe Lazăr” (1864-1866).
Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv a fost unul dintre ierarhii de seamă care au păstorit Mitropolia Moldovei. Cu o aleasă pregătire intelectuală, pășind din copilărie în lumea cărților bisericești și a ostenelilor monahale, el a fost o personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea și a începutului secolului XX.
Realizat de