Astăzi, cei care își îndreaptă pașii spre acest locaș sunt atrași îndeosebi de relicvele adăpostite în cele două peșteri din cadrul ansamblului lavrei. Între multele racle cu trupuri întregi de sfinți, se numără și o raclă de argint frumos împodobită, care îl reprezintă în mărime naturală pe Sfântul și Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan. Acest chivot, care conține degetul arătător al mâinii sale drepte, se află în biserica Adormirii Maicii Domnului-Uspenski.

Puțini însă știu că odorul neprețuit este un dar oferit Lavrei Pecerska, în secolul al XVIII-lea, de către Sfântul Ierarh Pahomie, Episcopul Romanului. Mult timp a fost prezent în Paraclisul Sfântului Ștefan din cadrul Bisericii Uspenski până la distrugerea ei, în data de 3 noiembrie 1941, când racla a dispărut. Mai apoi, în timpul săpăturilor arheologice din anul 1963, când s-au îndepărtat ruinele bisericii, racla Sfântului Ștefan a fost găsită sub dărâmături, dar a fost luată și inclusă în fondul de patrimoniu al Institutului de Istorie și Cultură Kievo-Pecerska. În anul 1989, la cererea mănăstirii, sfintele moaște au fost înapoiate și depuse spre cinstire în Biserica Înălțarea Sfintei Cruci, de lângă Peștera Sfântului Antonie. Racla de argint, confecționată în sec. al XIX-lea, în greutate de 123 kg, a fost restaurată și redată cultului în data de 19 decembrie 2013, când în mod solemn a fost așezată în Paraclisul Sfântului Ștefan.

Într-un catalog cu istoricul moaștelor de la Kievo-Pecerska Lavra, aflăm, despre degetul Sfântului Ștefan, că: „aceste moaşte s-au adus de la Mănăstirea Neamţ din Moldova de către Arhiepiscopul Pahomie al Romanului care a trăit la Pustia Kitaev a Lavrei” [1]. Mai multe informații despre strămutarea degetului Sfântului Ștefan de la Mănăstirea Neamț la Kiev nu erau cunoscute. Știm doar că Sfântul Pahomie a fost legat sufletește de acest loc. Din pricina vitregiilor vremii, în primăvara anului 1717 este nevoit să pribegească printre străini, primind găzduire la Kiev. Aici petrece timp de 8 ani cu gândul că se va întoarce în poiana sa dragă de la Pocrov. Dăruiește această valoroasă relicvă  Lavrei Pecerska ca semn de recunoștință  pentru ospitalitatea cu care a fost primit, dar mai ales pentru că în această mănăstire l-a întâlnit pe Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, dascălul său duhovnicesc.

Însă istoria acestui deget, în parte, ne este descifrată prin râvna unui alt ierarh sfânt al neamului nostru – Melchisedec Ștefănescu. Episcopul Melchisedec al Romanului a avut posibilitatea de a călători și de a vizita multe vetre ale Ortodoxiei, iar din pelegrinările sale „a căutat să lase mărturie din cele văzute și auzite despre tot ce era legat de istoria Bisericii Române” [2]. Cei doi ierarhi ai Romanului au fost remarcați de istoricul Nicolae Iorga, pe Pahomie numindu-l „cel mai de seamă cărturar dintre clericii moldoveni din acel timp” [3], iar pe Melchisedec, „om cinstit, modest, binefăcător..., o adevarată podoabă a Bisericii” [4]. Vlădica Melchisedec este de asemenea legat de Kiev, pentru că la Pecerska învățase o vreme și tot aici a fost hirotonit ieromonah de către Sfântul Filaret Amfiteatrov, Mitropolitul Kievului.

Astfel, în vara anului 1885 a călătorit în Rusia, vizitând mai întâi Basarabia și apoi Kievul. În Basarabia, s-a oprit la Chișinău de unde a vizitat Mănăstirea Hârjauca, reședința arhiepiscopului de Chișinău, iar înainte de plecare, Mănăstirea Noul Neamț. Ajuns la Kiev, a avut parte de o primire deosebită, fiind întâmpinat de Mitropolitul Platon și guvernatorul Kievului, dar și de o parte dintre foștii colegii de școală, ajunși profesori la Academie.[5] În căutările sale, este surprins să descopere în veșmântăria Lavrei Pecerska cutia în care se păstrase o vreme degetul Sfântul Arhidiacon Ștefan, adus la Kiev de Episcopul Pahomie al Romanului în anul 1717. Copiind inscripția slavonă de pe capacul de alamă, mai târziu a consemnat acest text și în însemnările sale. Totodată constată că nu se mai cunoaște locul mormântului Episcopului Pahomie, fiind pavat cu pietre. Până acum istoriografia nu cunoștea informația despre strămutarea degetului Sfântului Ștefan de la Mănăstirea Neamț la Kiev [6].

Această inscripție este importantă și pentru faptul că este o mărturie a prezenței Sfântului Pahomie la Kiev, unde va și muri și va fi îngropat: „Sub stăpânirea binecredinciosului domn, marelui Petru întâiu împărat a toată Rusia, în anul 1717, în timpul arhimandritului Ioanichie Seniutovici, acest deget a Sfântului Întâiu Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, de la mănăstirea din Ţara Moldovei numită Neamţ, a fost adus în Kiev de Preasfinţitul Pahomie al Romanului, de el însuşi dăruit Lavrei Pecerska din Kiev, în care a vieţuit opt ani, unde a murit şi a fost îngropat înaintea marilor uşi ale bisericii. Anul 1724 luna aprilie 26 zile. P.S. Slujba înmormântării a săvârşit-o Preasfinţitul Varlaam Vanatovici, Arhiepiscop al Kievului. [Degetul Sfântului Arhidiacon Ştefan, dus în Lavra de la Kiev de Pahomie Episcopul Romanului, se păstrează în Biserica cea mare a Lavrei. El a fost dus de Pahomie întru o cutie, unde a şi stat mult timp. Capacul acestei cutii, de alamă, se păstrează până astăzi în veșmântăria lavrei, şi are deasupra inscripţia ce se vede pe fila din dos, luată de mine în vara anului 1885, când am vizitat Kievul. Mi-a copiat-o veșmântarul lavrei. Mormântul lui Pahomie nu se mai cunoaşte astăzi, fiind locul dinaintea uşilor celor mari ale bisericii, pavat cu piatră. Episcop Melchisedec]” [7]

Timp de mai multe secole Biserica Uspenski a Lavrei Pecerska a fost un loc de cinste, în care se îngropau importanți slujitori ai Bisericii, cneji și personalități politice[8]. În această necropolă a fost înmormântat și Episcopul Pahomie, dovadă a faptului că era apreciat și cunoscut la Kiev. De remarcat este faptul că, printre locurile de veci adăpostite sub cupola acestei catedrale, morminte ce au fost împodobite cu pietre funerare, nu se mai afla mormântul episcopului de Roman, așa cum dă mărturie Melchisedec în anul 1885.

Mai târziu, după aproape trei veacuri, avea să se afle o altă însemnare care să întregească biografia Sfântului Pahomie: „Această sfântă carte, cu bune învăţături şi de mare folos sufletesc, o am cumpărat eu smeritul ieromonah Lazăr, de la Kiev, din cămara Pecerskii din care se vând cărţile la Podolia, când am fost după rămăşiţele răposatului Pahomie, carele a fost episcop la Roman. Văleat 7234 (1725), luna septemvrie, 16 zile.” [9] Astfel, din această însemnare, de pe „Cazania lui Varlaam”, aflăm că ucenicul său Lazăr Ursu, i-ar fi adus moaștele de la Kiev. Credem că apoi le-a așezat în locul la care sfântul a trăit cu gândul până la sfârșitul vieții, căci la Pocrov își trimite testamentul său, la sfârșitul căruia se semnează ca stareț al Sihăstriei de la Pocrov, arătând că era nedezlipit de locul unde, prin mila lui Dumnezeu, a primit iluminarea spirituală.

Din aceste informații, despre moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan, aflăm și despre moaștele Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului. Vedem astfel cum sfinții conlucrează și se descoperă unii pe alții spre slava lui Dumnezeu și spre folosul celor credincioși.