Primele date despre existenţa acestui aşezământ sunt furnizate de Actele martirice ale Sfinţilor Galaction şi Epistimia, soţia sa, martirizaţi în 253. Aceste documente aduc mărturie despre existenţa unei mici mănăstiri de maici, aproape de Sinai.

Sihăstria este formată dintr-o bisericuţă, în continuarea căreia se afla o chilie foarte mică. La două sute de metri mai sus se află peştera Sfântului Galaction, iar puţin mai în spate este schitul unde a vieţuit Sfânta Epistimia împreună cu alte pustnice.

În apropierea acestui loc pustnicesc, „ca la o aruncătură de piatră”, loc se află un izvoraş din care se adună doi-trei litri de apă în douăzeci şi patru de ore. Acest izvor a permis existenţa unui paraclis, a chiliei şi a grădinii.

În această sihăstrie s-a nevoit şi Cuviosul Paisie Aghioritul din toamna anul 1962, până în primăvara anului 1964.