Principalele cauze care duc la apariţia inflamaţiei acute a arborelui traheo-bronşic sunt virusurile, adenovirusurile, renovirusurile, mixovirusurile, coronavirusurile şi bacteriile (penumococi, streptococi). De asemenea, sunt implicaţi factorii alergici, dar şi factori fizico-chimici.

Principalii factori care favorizează instalarea bolii sunt: frigul, alterarea reflexului de tuse, alterarea imunităţii de suprafaţă şi bolile cronice bronho-pulmonare.

Acţiunea frigului apare la inhalarea de aer rece, expunerea pereţilor toracici la frig, ingestia de lichide sau alimente foarte reci. Prin efectul lui vasoconstrictor, frigul produce la nivelul mucoasei bronşice reducerea mişcării cililor vibratili şi reduce funcţia de apărare leucocitară, creând condiţii de înmulţire a virusurilor şi bacteriilor la nivelul mucoasei traheo-bronşice.

Acţiunea substanţelor chimice este cauzată de faptul că acestea se dizolvă în pelicula de mucus, determinând în mod direct procesul inflamator acut şi semnele obişnuite de BA. Majoritatea alergenilor inhalaţi odată cu aerul poluat pot determina inflamaţia traheo-bronşică prin intermediul reacţiilor alergice specifice.

Procesele inflamatorii interesează atât mucoasa traheei şi bronhiilor mari, cât şi a bronhiilor mici, de unde şi denumirea de traheobronşită acută. Mucoasa traheei şi a bronhiilor mai prezintă la examenul bronhoscopic o îngroşare variabilă prin edeme şi o inflamare celulară a mucoasei. Lumenul căilor aeriene se reduce, iar mucoasa prezintă pliuri când bolnavul face un efort de tuse.

Din punctul de vedere al evoluţiei clinice, boala începe cu frison, senzaţie de frig, stare generală de rău, dureri musculare, cefalee, dureri oculare, lăcrimare, strănut, dispnee, stare subfebrilă şi senzaţie de gâdilătură şi arsură în fundul gâtului.

Afectarea traheei şi a bronhiilor mai determină apariţia unei arsuri retrosternale, însoţită de tuse fără expectoraţie. Tusea poate determina accentuarea durerilor toracice, retrosternale şi a cefaleei. La unii bolnavi tusea este continuă, chinuitoare şi în timpul somnului. Când procesul inflamator cuprinde şi laringele, apare răguşeala, tusea îşi modifică timbrul, iar vorbirea are loc cu dificultate, chiar este împiedicată. Cantitatea de spută creşte cantitativ de la o zi la alta, capătă caracter purulent sau muco-purulent, devine mai fluidă şi mai uşor de eliminat, ceea ce determină şi o îmbunătăţire a stării generale. Când peste infecţia virală se suprapune cea bacteriană, starea febrilă persistă, iar sputa este purulentă.

Afectarea arborelui bronşic este evidenţiată de medic prin auscultaţia toracelui, iar examenul radiologic şi examenul sputei pot certifica diagnosticul de bronşită acută.

Bronşita acută nespecifică, care poate apărea în adevărate „epidemii“, fiind determinată de agenţi virali sau bacterieni şi favorizată de frig, umezeală, are o evoluţie de scurtă durată, favorabilă şi benignă. Recidivele sunt posibile, ele fiind declanşate de virozele căilor respiratorii superioare şi favorizate de condiţiile meteorologice. Boala se cronicizează rar, de regulă după mai multe recidive. La persoanele în vârstă se poate complica cu bronho-pneumonie.

În cazul apariţiei simptomelor descrise mai sus, pacienţii trebuie să consulte medicul, care le va recomanda un regim igienico-dietetic, tratament simptomatic şi antibioterapie.

Ca măsuri igienico-dietetice se recomandă repaus fizic într-o cameră cu un grad ridicat de umiditate a aerului şi administrarea de lichide suficiente sub formă de ceaiuri sau lapte (toate calde). Tratamentul simptomatic constă în combaterea tusei, febrei, durerilor musculare şi a cefaleei.  Tratamentul cu antibiotice va fi prescris de medic şi tot el va decide dacă bolnavul poate fi tratat în ambulator sau în spital.