Fugi de slava deșartă și slăvit vei fi, teme-te de trufie și mărit vei fi. Că nu e dată oamenilor slava deșartă și nici trufia... Dacă de bună voie te-ai lepădat de lucrurile vieții acesteia, nicidecum să nu te cerți cu cineva pentru un lucru de nimic. Dacă ți s-a urât de slava cea deșartă, fugi de acei oameni care o vânează.

Fugi de cei iubitori de agoniseală, precum și de agoniseală. Depărtează-te de cei ce se desfătează și de desfătare însăși. Fugi de cei necumpătați și de necumpătare. Căci dacă amintirea subtilă a celor pomenite pune în gânduri neorânduială, cu atât mai mult vederea și petrecerea în ele va aduce tulburare? Apropie-te de cei drepți și, prin ei, de Dumnezeu te vei apropia. Caută să trăiești împreună cu oameni smeriți, ca să te deprinzi să te porți ca ei. Căci de este folositoare vederea (de este folositor să vezi) acestora, cu cât mai folositoare este învățătura gurii lor?

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 53)