Tinereţea nu-şi uită legile ei naturale. Din această pricină ea înalţă valuri aspre de gânduri întinate împotriva citadelelor templului lui Dumnezeu pentru a le murdări de gânduri bestiale. Fugi de nălucirile întinate. Distruge-le şi omoară (gândurile) Babilonului (Ps. 136, 11-12) cu sabia duhului, rugăciunea, pentru a fi binecuvântat în ziua când faptele ascunse ale oamenilor vor fi dezvăluite.

Nu deznădăjdui, copilul meu, când îţi vin gânduri de desfrânare; învaţă doar cum să le alungi. Dacă înveţi aceasta, le vei reduce la jumătate, iar capul tău va fi încununat de biruinţă. De îndată ce persoana care-ţi produce gânduri întinate apare în imaginaţia ta, imediat, fără cea mai mică întârziere, alungă imaginea – exact ca atunci când închizi ochii ca să nu vezi ceva – supără-te pe diavol şi spune rugăciunea iute cu durere şi cu lacrimi şi vei vedea imediat că gândul cel rău se retrage. Dar dacă nălucirea se intensifică, rupe în bucăţi imaginea persoanei zugrăvite şi fă-o urâtă, aşa încât sentimentul de repulsie să alunge plăcerea creată. Fii foarte atent să nu devii îndrăzneţ şi să nu mai dai atenţie vreunui gând rău, căci, această mică neatenţie va da naştere unei grozave bătălii. Fii atent ca nu cumva dulceaţa acelei năluciri întinate să te ademenească, iar sufletul tău să intre în conversaţie cu persoana imaginată, căci, după aceea vei ieşi din încurcătură cu greutate, iar după această experienţă, vei vedea cât de important este să ai trezvia gândurilor.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 262)