Faceți-o cu dragoste și bun simț. Țineți aprinse candelele pe altar fără să faceți din asta motiv de orgoliu profesional. Acum se vădește că Biserica este parte integrantă a ATI-ului medical al României. Punem genunchii la pământ și sufletul la picioarele Crucii lui Hristos. Fiți curajoși și mărturisiți prin predici luminoase harul și puterea Mântuitorului! E unul dintre cele mai importante posturi ale Paștelui din Istoria modernă a României. Iar dincolo de cuvinte, faptele noastre să vădească adevărul că Bisericii îi pasă. Că nu avem o Ortodoxie alcătuită din voi și noi! Că nu avem un creștinism ca o rezervație mistică.

Suntem fiii lui Dumnezeu. Ne rugăm pentru toți. Țineți în rugăciune preoții din diaspora. Sunt colegii noștri cărora le lipsește Liturghia! Împliniți rânduiala cu două inimi, cu trei, cu mii de inimi în inimă! Suntem toți. Nu lipsește nici unul dintre noi. Cu viii și morții noștri suntem Biserica. Avem nevoie unii de alții dinaintea momentelor grele de acum ca să trăim deplin Bucuria Învierii! Căci, nu-i așa, nimeni nu învie singur, la a doua Venire. Nu coborâți predica la cuvinte de înfricoșare ori judecare a aproapelui. Ajunge! Judecata este a Domnului. Al nostru glasul care să cheme la pocăință și curaj, la demnitate în ajutorarea aproapelui.

Suntem sub arme. Sub cele mai de preț arme. Acelea ale Duhului Sfânt! Să fim treji. Să ne îmbrăcăm – după cuvântul Apostolului Pavel – în platoșa credinței și dragostei, punând coiful nădejdii de mântuire (I Tesaloniceni 5.8). Să reînvățăm să spunem, asemeni bătrânilor călugări ce-i știm din povești, „noi trei, Voi Trei, Doamne, miluiește-ne pe noi” și România!