Nimic nu afectează memoria unei comunități ca plecarea unui tânăr-copil. Oricâte argumente ai aduce nimic, dar absolut nimic nu poate aduce mângâiere. Cei obișnuii cu linia întâi în astfel de cazuri - și nu, nu mă refer la isteții de pe Facebook care în astfel de cazuri judecă pe toată lumea - știu bine că până în ultima clipă părinții ori aparținătorii speră. Așteaptă o minune. Un soi de răsturnare a realității. Poate că privim prea distanți de realitate Evanghelia Domnului Hristos. Poate ni se pare o nimica toată azi - când putem crea orice imagine cu AI - ipostaza aceasta de ridicare din moarte. Și nu face diferența între o imagine - surprinderea unei clipe- și icoana momentului - redarea vieții, reașezarea în veșnicie.

În fiecare moarte este un freamăt de Nain. O nădejde că undeva pe Cale se ivește El, Hristosul, Mesia. Că durerea mamei e chemătoare de Dumnezeu știm de-acum cu siguranță. Că bunul simț al unei comunități e o chemare a prezenței Sale știm sigur. Dar mai e ceva care ne scapă, o alegere a celor care învie sub ochii noștri și a celor care vor învia la a Doua Lui Venire. Și asta ține de cu totul și cu totul altă logică decât aceea pe care o aplicăm vițeilor noastre. Vieți prea grăbite pentru a se mai adânci în astfel de sensuri. Prea grăbite în a preda morții propriile naostre vieți.

Nain este numele speranței. A morții care întâlnind Iubirea primește dintâi lecția Învierii. Așa după cum rugăciunile Maicii Sale Îl provoacă pe Domnul Iisus Hristos să își înceapă minunile la Nunta din Cana Galileei – aducând apa în firea vinului - de astă dată durerea unei văduve- maica fiului său - Îl provoacă la cea dintâi dintre învieri. Aceea în care fiul primește poruncă: Tinere, ție îți spun scoală-te! Căci Domnul nu negociază statutul morții ci-i poruncește acesteia să lase pe om să revină într-ale vieții. Să fie liber în calea spre maturizare și împlinire. Aici e lecția învierii fiului unei necunoscute văduve din necunoscutul Nain. Că scoate din anonimat puterea prin care Dumnezeu-Fiul alege cu puterea Dumnezeu-Tatălui împlinind și prin inspirația Dumnezeu-Duhului Sfânt desăvârșind să scoată moartea la judecată. Și ea să piardă. Să devină o anonimă. Pentru că biruirea morții o transformă pe aceasta în anonimă. Așa cum un muribund vindecat nu mai este neapărat subiect de uimire și bucurie ci doar încă un chip întors în firescul normal al vieții.

Nain. E surâsul de încurajare al Mântuitorului atunci când nu mai avem nimic de făcut pentru tinerii noștri. Fie ei și agonici în multe dintre acțiunile și segmentele vieții lor. Când căutăm soluții complicate la provocările lor, altfel simple și cotidiene, nu vă mai bazați numai pe încrunteala voastră. Lăsați-i pe tinerii-copii să vă zărească zâmbetul preluat de pe chipul lui Hristos! E mai vindecător decât multe.

Comunitatea din Nain. Oamenii văd învierea tânărului-copil și primesc parcă harul profeției. Dintr-o singură minune capătă încredințare ca puțini alții în Evanghelie. Semn că Nainul nu e doar un sat oarecare ci orice sat în care Hristos vine să ne vindece de frica morții. Fie doar să învățăm să-l primim. Să prețuim minunile Lui în așteptarea Învierii ce va să vină!