„Gândului care caută saturare de vin în zi de sărbă­toare:

«Să nu vă îmbătați de vin, în care este pierzanie, ci vă umpleți de Duh, vorbind între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând în inimile voastre Domnului»” (Efeseni 5, 18-19).

Cum devine evident din replicile scripturistice, avva Evagrie n-are în vedere unicul pahar de vin băut împre­ună cu oaspeții sau la agape, și pe care nici Benedict nu-l refuză monahilor săi, ci mai degrabă pe ușuraticii pentru care sărbătorile nu serveau decât drept pretext pentru beție. Față de acestea el afirmă:

„Nu spune: «Astăzi e sărbătoare și voi bea vin», și: «Mâine e Cincizecimea și voi mânca carne», căci pentru monahi nu există sărbătoare, nici vreme în care bărbatul să-și umple pântecele”.

În acest sens trebuie înțeleasă și următoarea interpre­tare simbolică a sărbătorilor:

„Paștele Domnului e trecerea de la răutate, iar Cincizecimea Lui e învierea sufletului. Sărbătoarea Domnului e neținerea de minte a celor rele, iar pe cel ce ține minte răul îl va cuprinde plânsul. Cincizecimea Domnului e învierea iubirii, iar cel ce urăște pe fratele lui va cădea cădere mare. Sărbătoarea Domnului e cunoașterea cea adevărată, iar cel ce ia seama la cunoașterea mincinoasă va sfârși rușinos”.

(Ieroschimonahul Gabriel Bunge, Gastrimargia sau nebunia pântecelui – știința și învățătura Părinților pustiei despre mâncat și postit plecând de la scrierile avvei Evagrie Ponticul, traducere pr. Ioan Moga, Editura Deisis, Sibiu, 2014, pp. 41-42)