Crede-mă, părinte, i-a răspuns omul acela, că multe sfaturi bune am auzit, dar niciodată nu m-am folosit așa de mult ca acum. Sunt încredințat că Dumnezeu sălășluiește în sfinția ta și sfinția ta sălășluiești în El. Dar ce să fac, deoarece diavolul nelegiuirii mă stăpânește? Fie că mănânc, fie că beau, fie că dorm, necontenit mă supără. Dar mai ales în vremea rugăciunii, la biserică, îmi aduce aminte erezii și nenumărate necurații și gânduri de hulă împotriva lui Hristos Dumnezeul nostru, a Sfintei Sale Maici și altele asemenea. Mă luptă cu atâta silnicie, încât nu mai știu ce să fac. Mă tem să nu cadă foc din cer și să mă mistuie.

Ascultă, fiule, i-a zis cuviosul, și poate te vei mângâia. Vezi marea, când se pornește furtună se ridică valuri înfricoșate care se sparg de stâncile de pe țărm. Oare stâncile nu suferă nimic de mânia valurilor? Deloc! Valurile se lovesc de ele și se întorc iarăși în mare. La fel se întâmplă și cu gândurile de hulă. Sunt aduse de diavol și aruncate în inima omului. De ce? Ca să ducă pe robii lui Dumnezeu la deznădejdea care a omorât atâtea suflete și le-a dat pierzării. Însă diavolul dacă nu reușește să arunce pe om în deznădejde, se străduiește ca măcar să-i lovească cu gânduri de hulă vrăjmașe. Și dacă vede că nici așa nu izbutește, atunci este biruit și rușinat și atacurile sale sălbatice se întorc asupra lui. Iar omul care a fost încercat, nu numai că nu este vinovat, ci este încununat și slăvit de Dumnezeu. Deci și tu să ai răbdare, încălzește-ți râvna cu rugăciune și post, și ispititorul va fugi. Nu a spus oare Domnul că acest neam de demoni cu nimic altceva nu iese, decât cu rugăciune și cu post? Cu aceste sfaturi, l-a întărit sufletește și l-a slobozit cu pace. Și după plecarea omului, cuviosul mi-a spus că gândurile de hulă se nasc din osândirea altora și din mânie.

(Viața și învățăturile Sfântului Ierarh Nifon, traducere de Protosinghel Petroniu Tănase, Editura Mânăstirea Sihăstria, Vânători, 2004, p.63)