Gândurile de hulă sunt toate ale diavolului şi nu ale omului. Diavolul chinuieşte de obicei pe oamenii sensibili cu gândurile de hulă, ca să-i mâhnească şi să-i aducă la deznădejde.

Gândurile de hulă sunt ca avioanele ce ne deranjează cu zgomotul lor, fără să vrem, dar pe care nu le putem împiedica. Cea mai grea armă antiaeriană este psalmodia, pentru că ea este şi rugăciune către Hristos, dar şi dispreţuire a diavolului.

La începutul vieţii sale duhovniceşti nevoitorul alungă gândurile rele cu studiul duhovnicesc, cu rugăciunea neîncetată şi prin nevoinţa cu mărime de suflet. După aceea vin numai gânduri bune. Mai târziu se opresc şi gândurile bune şi nevoitorul simte o golire, după care vine iluminarea dumnezeiască în el.

Omul lui Dumnezeu îl cunoaşte pe vicleanul diavol, în timp ce vicleanul nu cunoaşte gândurile cele bune ale oamenilor.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, pp. 156-157)