Omul socoteşte, de obicei, că toate gândurile sunt ale lui, proprii, opera sa izvorând de la el însuşi.

Cu toate acestea, este neadevărat, chiar dacă omul proclamă că duhul său, partea lui lăuntrică, nu se supune influenţei puterii duhovniceşti, nici celor bune, nici celor rele.

În realitate, duhul omenesc suportă influenţa unei mulţimi de puteri duhovniceşti exact în acelaşi fel în care asupra trupului acţionează o mulţime de forţe fizice.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri şi semne, traducere de Gheorghiţă Ciocioi, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p. 80)