Pe marea materială nu poate fi locuinţă statornică; pe ea trăieşte doar pribegia; nici pe marea vieţii nu e nimic statornic, nu e nimic care să rămână pentru totdeauna al omului, să-l însoţească în mormânt. Numai faptele lui bune şi păcatele merg cu el în veşnicie. Gol intră omul în viaţa pământească şi iese din ea părăsindu-şi şi trupul. Nu văd aceasta robii lumii, robii păcatului: o vede adevăratul creştin. El poate fi asemănat unei corăbii mari prea-pline cu felurite comori duhovniceşti, pe care le înmulţeşte fără încetare în calea sa. 

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 38)