Golgota, Jertfelnicul iubirii lui Dumnezeu! Golgo­ta, altarul cel dumnezeiesc al Creştinismului! Golgota, locul cel mai sfânt de pe pământ, care ne-a dat nouă Crucea împreună cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Aici, pe stânca aceasta a fost răstignit Hristos, Stânca Vieţii. Aici s-a săvârşit marea taină a împăcării şi mântuirii noastre. Aici, între cer şi pământ, între tâlhari şi uci­gaşi, între trădători şi hulitori, între iudei şi păgâni, s-a întunecat soarele, s-a cutremurat pământul, s-au despicat stâncile, au înviat morţii, dar apostaţii nu s-au mai întors la Hristos! Aici „au răstignit pe Cruce pe Cel ce ţine pământul pe ape”. Aici au dezbrăcat de veşmintele Sale pe Cel ce îmbracă cerul cu stele şi nori, pe Cel ce împodobeşte pământul cu iarbă, cu roade, cu munţi şi cu flori. Aici s-a înălţat Crucea de la pământ la cer, de la om la Dumnezeu, ca o scară a mântuirii. Prin Cruce Dumnezeu S-a coborât şi noi ne-am înălţat; prin Sângele lui Hristos ni s-au spălat păcatele şi ni s-a dat un nou botez şi o Lege Nouă. Aici pe Golgota a plâns, zdrobită de sabia durerii, Maica Domnului. Aici s-a mărturisit tâlharul şi s-a mântuit. Aici a mărturisit sutaşul Longhin pe Hristos şi s-a făcut mucenic. Aici au hulit necredin­cioşii pe Dumnezeu şi s-au aruncat în iad.

Golgota este Stânca Vieţii. Golgota este calea mântuirii noastre. Că dacă nu suferim necazurile vieţii pământeşti, nimeni nu poate ajunge la Hristos. Nimeni din noi nu se poate mântui, dacă nu-şi poartă crucea sa cu răbdare pe urmele Domnului, până aici, pe Golgota.

Ne apropiem în genunchi de Golgota, altarul cel mai sacru al lumii, şi ne plecăm fruntea pe locul unde a fost înfiptă Sfânta Cruce.

Slavă Ţie, Doamne, Dumnezeul nostru! Slavă Ţie, Mântuitorule! Slavă Ţie, Mielule! Slavă Ţie, Iisuse, dumnezeiască dragoste! Slavă Ţie, că ne-ai învrednicit să ajungem pe Golgota mântuirii. Slavă Ţie, că ne-ai născut şi crescut în credinţa cea adevărată. Slavă Ţie, că ne-ai dat viaţă sub soare, că ne-ai dat nume de creştini şi părinţi iubitori de Dumne­zeu. Slavă Ţie, Mântuitorule, pentru toate. Pentru Cruce, pentru Evanghelie, pentru Biserică, pentru Apos­toli, pentru episcopi, pentru preoţi, pentru duhovnici, pentru pâine, pentru ploaie timpurie şi târzie, pentru copiii cei nevinovaţi, pentru creştinii cei adevăraţi şi pentru toate darurile cereşti şi pământeşti.

Slavă Ţie, Doamne, pentru dumnezeiasca Litur­ghie, pentru mântuitoarele Tale Taine! Slavă Ţie, pentru pământul ce ni L-ai dat, pentru sfânta noastră ţară, pentru neuitaţii noştri strămoşi, pentru evlavioşii noştri voievozi, pentru smeriţii noştri părinţi, fraţi şi fii. Slavă Ţie, pentru sfintele noastre mănăstiri, pentru toate sfintele biserici care ţin candela dreptei credinţe aprinsă, pe soare şi pe vânt, departe în Carpaţi! Slavă Ţie, pentru nenumăraţii martiri ai neamului, pentru numeroşii cuvi­oşi, pentru smeriţii călugări, pentru neadormiţii rugători şi pustnici, pentru cei ce se ostenesc la oraşe şi sate, pentru toată lumea, pentru toţi cei ce ne iubesc sau ne urăsc. Slavă Ţie, Fiule al lui Dumnezeu, pentru Maica Preacurată, pentru toţi sfinţii din cer şi toate oştile cereşti care neîncetat Te laudă. Slavă Ţie pentru rai, pentru nădejde, pentru sfintele lacrimi, pentru toate, pentru toate! Slavă Ţie, pentru dumnezeiasca dragoste!

Ce vom răsplăti Ţie, Doamne, pentru toate câte ne-ai dat nouă. Iată, venim de departe să-Ţi mulţumim Ţie. Suntem solii unui popor îndelung răbdător şi credincios. Suntem trimişii părinţilor şi fraţilor noştri care ostenesc alături de noi, care se roagă împreună cu noi, care îşi împart bucuria şi necazul, pâinea şi spe­ranţa cu fiecare din noi. Suntem fiii Tăi, după har; fii ai neamului românesc, după trup, şi rugători pentru toată lumea, după chemare. Am venit de departe să-Ţi mulţumim, să Te lăudăm, să-Ţi sărutăm Crucea şi Mormântul. Am venit să-Ţi aducem un prinos de laudă pe Golgota, din partea neamului nostru, a celor care au fost, a celor care sunt şi a celor care vor urma. N-am adus cu noi aur din Carpaţi, nici aromate de mult preţ, nici untdelemn de măsline, nici cununi de flori alese, nici giulgiu de in curat; nu Ţi-am adus nici alabastru cu mir de mult preţ, nici isop de pocăinţă. Dar am adus în inimile noastre dragostea curată şi sfântă a fraţilor şi părinţilor noştri. Am adus buna credinţă a unui popor smerit şi cuminte. Am adus rugăciunile şi lacrimile, speranţele şi bucuriile unui neam milenar, blând, aşezat şi primitor de străini, care iubeşte Biserica şi pe Hristos Dumnezeu. Aducem căldura unui popor credincios, care iubeşte, iartă şi are speranţă. De-a lungul veacurilor, atâţia - în numele Tău - au încercat să-l ucidă, să-l îngroape în istorie, să-l răstignească pe Golgota. Atâţia au bătut cuie în palmele părinţilor noştri. Atâţia au pus cununi de spini pe creştetul înaintaşilor noştri. Atâţia i-au dat oţet şi otravă în loc de pâine şi Sfânta Împărtăşanie. Dar Tu ai fost cu noi, Mântuitorule, şi ne-ai izbăvit. Tu ne-ai tămăduit, şi ne-ai apărat, şi ne-ai hrănit, şi ne-ai înviat!

Ai milă, Doamne, Dumnezeul nostru, de noi păcă­toşii, de părinţii şi fraţii noştri de departe, de păstori şi povăţuitori, de sănătoşi şi bolnavi, de vii şi morţi, de toată suflarea omenească. Întăreşte dreapta credinţă în lume şi izbăveşte omenirea de ucigaşi, de trădători, de vicleni, de eresuri, de războaie, de foamete, de cumplite boli şi de tot răul, ca să Te slăvim în veci!

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 62-65)