Sâmbăta trecută, Google a serbat, printr-un logo special, 46 de ani de la lansarea celebrei serii cinematografice Star Trek. Exact în aceeași zi, după datele tradiției, Biserica Ortodoxă a prăznuit 2026 de ani de la Nașterea Maicii Domnului.

Fără dubiu, la nivelul întregii lumi, popularitatea Fecioarei Maria este incomparabil mai mare decât a celebrului film SF însă, din raţiuni de corectitudine politică şi interes comercial, celebrările Google sunt întotdeauna seculare.

Privite un pic mai în profunzime, cele două „aniversări” nu sunt disjuncte. Să vedem unde este, aşadar, legătura dintre seria Star Trek și sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului.

Creatorul Star Trek a fost Gene Roddenberry, un baptist american „de sud”. În calitate de scriitor și producător, acesta a dorit să creeze o serie de filme inspirate din modelul western, a căror acțiune să se desfăşoare tot într-un spațiu sălbatic, necivilizat, însă nu terestru, ci extraterestru. Se spune că Roddenberry ar fi mărturisit prietenilor rețeta simplă a filmului său: povești de acțiune cu final moralizator.

Rezultatul muncii sale a fost de-a dreptul remarcabil, de vreme ce Star Trek a cunoscut, din 1966, șase seriale pentru televiziune și zece filme pentru marele ecran, majoritatea realizate după moartea creatorului (1991).

Analizat din punct de vedere axiologic, Star Trek este un film moral, cu o consistentă componentă educativă. Chiar mai mult, este pretabil unei interpretări din unghi creştin, datorită unei legături nebănuite cu gândirea duhovnicească.

Star Trek e un film inteligent, ce include în rețeta sa o mulțime de elemente de natură să suscite atenția: călătorii în spaţiul cosmic necunoscut, prezența tehnologiei avansate, etc. Însă, de departe, cele mai interesante sunt personajele extraterestre cu care oamenii intră în contact. Cei care au urmărit măcar câteva episoade își amintesc de vasta faună a universului Star Trek, dintre care se remarcau specii precum klingonienii, romulanii, ferengii, cardasienii, borgii etc. Aceste personaje, aproape întotdeauna umanoide şi raţionale (spre deosebire de creaturile instinctuale şi, cel mai adesea, insectiforme din filmele SF recente), au distinctiv față de oameni, de regulă, doar chipul, obiceiurile și vestimentația. „Schimonosirea” chipului, vom vedea, poate avea semnificaţii foarte interesante!

Din ce s-o fi hrănit imaginația care a plăsmuit toate aceste caractere şi de ce se deosebesc aceste personaje atât de mult faţă de alte fiinţe, la fel de utopice, aduse „la viaţă” de alte producţii cinematografice de gen? Ei bine, pentru că în Star Trek inspiraţia și fondul ei valoric își au sorgintea în Filocalia! Probabil nu din Filocalia, ca sursă directă, ci, mai degrabă, din surse derivate.

Sursa originală de inspiraţie o găsim în veacul al IV-lea, la Evagrie Ponticul, un călugăr trăitor în pustiul egiptean – şi unul dintre autorii cuprinşi în colecţia Filocalia – care a vorbit prima dată despre cele 7 gânduri ale răutății care pot altera şi compromite sufletul omenesc. Această schemă a celor 7 gânduri ale răutăţii a devenit, în răsăritul creştin, manualul standard de diagnosticare duhovnicească, dar poate fi considerată și prima abordare psihanalitică din istorie. Ideile lui Evagrie au fost preluate de Sfântul Ioan Casian, care le-a dezvoltat şi le-a popularizat în lumea Occidentală, teza celor 7 gânduri ale răutății impunându-se acolo mai ales sub o denumire cu o mai pronunţată nuanţă juridică, şi anume: cele 7 păcate capitale sau cele 7 păcate de moarte.

În veacul al XX-lea, paradigma celor 7 gânduri ale răutății a inspirat copios cinematografia occidentală, schema fiind preluată, complet ori parţial, în numeroase producţii. În această categorie, la loc de frunte, se încadrează şi Star Trek-ul lui Gene Roddenberry!

Astfel, lăcomia este întruchipată de borgii al căror ideal de perfecţiune se vrea realizat prin „îngurgitarea” şi asimilarea tuturor formelor de viaţă întâlnite. Iubirea de bogăţie a inspirat tipologia ferengi, nişte fiinţe obsedate de achiziţie şi profit. Mânia capătă chip în universul ficţional al lui Gene Roddenberry sub forma naţiei războinice a klingonienilor. Duhul întristării este personificat de invidioşii cardasieni, iar trândăvia de populaţiile pakled, al căror ideal de viaţă îl reprezintă inactivitatea. Temuţii romulani întruchipează duhul slavei deşarte şi al mândriei. În fine, specia umană, ajunsă la un nivel impresionant de raţionalitate, pare liberă de patimile enunţate până aici. Totuşi, în situaţiile în care, din anumite motive, raţiunea le este perturbată, aceştia par vulnerabili faţă de desfrânare.

Conştient sau nu, tipologia umană din Star Trek este construită pornindu-se de la tipologia sfântului, din perspectivă creştină, a omului imunizat în faţa gândurilor răutăţii, adică eliberat de patimi. Însă, omul eliberat de patimi nu poate fi definit în mod abstract, ci în raport cu un model. Ei bine, acest model de perfecţiune umană nu este altul decât Hristos Dumnezeu-Omul. Definirea celor 7 gânduri ale răutăţii sau, într-o traducere liberă, maniere greşite de gândire ori fundamentare greşită a vieţii, a fost realizată de Evagrie ca un om duhovnicesc, care a înţeles că Hristos este perfecţiunea, este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14,6), iar formele de gândire, simţire şi acţiune alternative Evangheliei sunt triste devieri sau tragice gânduri ale răutăţii.

Revenind la pretextul din prefaţă, Google a adus (fără intenţie) un omagiu Maicii Domnului, marcând aniversarea unei producţii cinematografice emblematice pentru veacul al XX-lea, dar ale cărei personaje se inspiră abundent din gândirea creştină şi sunt definite, chiar şi involuntar, în raport cu Hristos.

Jaroslav Pelikan, una dintre somităţile intelectuale ale veacului al XX-lea, devenit creştin ortodox la bătrâneţe, afirma, într-o carte de-a sa, Iisus de-a lungul secolelor, că dacă am avea un magnet cu care să putem extrage din istorie tot ce are legătură cu Hristos, indiferent că e rugăciune, operă de artă, operă de gândire, înjurătură sau orice altceva, n-ar mai rămâne mare lucru din ultimii 2000 de ani. Afirmaţia lui Pelikan este confirmată, iată, şi acolo unde ne-am fi aşteptat mai puţin: într-un film de ficţiune despre o lume utopică dintr-un viitor îndepărtat. Asta pentru că sub pojghiţa de convenţionalism secular contemporan vibrează un ocean de gândire, simţire şi credință creștină.