Introducere

După ce enunță textul Rugăciunii Domnești, Mântuitorul oferă o serie de sfaturi ce privesc viața cotidiană și prioritățile ei. În același timp, are în vedere și aspecte ce țin de morală și rolul ei în urcușul spre veșnicie. Pentru a fi înțeleasă cum se cuvine, pericopa de astăzi ar trebui citită începând cu încheierea, căci acolo se găsește chintesența tuturor celor exprimate: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”, este mesajul întregului text.

Căutarea

Căutarea este leitmotivul oricărei vieți umane, fie ea orientată înspre Dumnezeu, sau nu. Însăși calitatea de făptură socială este bazată pe statutul de căutător al făpturii umane. Al celuilalt, al bunurilor care să-I asigure confortul zilnic, al celor necesare traiului, al fericirii și bucuriei sale și a aproapelui etc.În fond, toate acestea vin să mărturisească despre nevoia de a-L afla pe Domnul. Că uneori, pe drum, acest proces e deturnat de la scopul lui final, e adevărat. Însă chiar și în sufletele cele mai pervertite, rămâne măcar un senzor, cât de mărunt, care să vorbească despre adevărata cale.

Lumina

Folosindu-se de contraste și comparații, Domnul vorbește despre termeni care, deși sunt în aparență abstracți, interferează cu existența cotidiană. Lumina și organul prin care ea pătrunde în trup, slujirea, sau îmbrăcămintea, constituie adevărați termeni cheie ai discursului său.

Actul privirii are un rol important în existența umană. De calitatea lui depind multe facilități. Hristos face referire la el, arătând că de curăția ochiului depinde luminarea trupului. Și în același timp, insistă asupra faptului că există un corespondent al acestui proces și din punct de vedere duhovnicesc. Ca atare, îndeamnă la păstrarea luminii în suflete!

Slujirea și grija

Slujirea și grija sunt următorii termeni care definesc parcursul narativ. Mântuitorul subliniază faptul că fidelitatea către Dumnezeu nu poate fi acompaniată de o altă formă de slujire către o autoritate cu rol metafizic: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona”.Mesajul Lui e cât se poate de relevant și astăzi, într-o societate în a part-time-ului. Căci Domnul ne cere să fim ai Săi, full-time. Ba mai mult, arată că odată ce această sarcină este îndeplinită, toate celelalte vor veni de la sine. În această cheie trebuie înțelese cuvintele care urmează acelei constatări: „Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?” Exemplele aduse să susțină cele spuse, sunt cât se poate de elocvente. Iar concluzia, mai mult decât firească. Împărăția trebuie să fie pe primul loc. Apoi, toate celelalte vor veni ca o firească încununare a acestei binecuvântate căutări.

Concluzii

Căutăm noi ceea ce ar vrea Domnul? Este El în centrul preocupărilor noastre? El, numai El? Reușim noi, într-o societate a consumului și part-time-ului, să îi găsim un loc central în paupera noastră existență cotidiană, marcată cu recurență de ciudate manifestări ale marasmului? Suntem noi în stare să ajungem, măcar în zborul minții, păsările cerului și să-i adăugăm penajului nostru sufletesc însușirile despre care vorbește Hristos? Grea întrebare, complicat răspuns. Și totuși, atâția alții au reușit-o înaintea noastră. Istoria Bisericii ne pune în față chipuri luminoase de oameni simpli, dar făuritori de izbândă. Unii care au trăit chiar în condiții mai grele decât ale noastre și au avut rezultate de-a dreptul remarcabile. Așadar, se poate! Nu-i ușor, dar nici imposibil. Iar odată plasată Împărăția pe primul loc, toate celelalte-și vor găsi și ele rostul. Îndrăzniți!