Să înlocuim luxul cu modestia şi cumpătarea. Fiecare om e dator să se îmbrace curat şi frumos. În zilele de rând în haine mai de rând, în zile de sărbătoare în haine mai alese; fiecare după starea, vârsta şi averea sa. Fie un om cât de cuminte, cât de bun şi plin de virtuţi frumoase, şi dacă haina de pe el e ruptă şi murdară, nimeni nu-l va preţui după merit. Nu numai curăţia sufletească şi trupeas­că, dar şi curăţia hainelor e bineplăcută înaintea lui Dumnezeu. Când bunul Dumnezeu a binevoit a da lumii cele zece porunci Dumneze­ieşti, a poruncit mai întâi lui Moise, zicând: „Mergi la popor ca să-i sfinţeşti pe ei astăzi şi mâine, şi ei să-şi spele veşmintele lor şi să fie gata pentru a treia zi, că în a treia zi Mă voi coborî pe Muntele Sinai în văzul a tot poporul" (ies. 19,10-11). Iar în zilele de sărbătoare datori suntem să ne îmbrăcăm şi sufletul şi trupul în haină de sărbătoare. În pilda cu cei chemaţi la nuntă, Mântuitorul ne spune că: „împă­ratul intrând privi spre oaspeţi, şi văzu acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă" şi nu numai că l-a mustrat pen­tru aceasta, dar a şi poruncit slugilor să-i lege mâinile şi picioarele şi să-l arunce în întunericul cel mai dinafară! Mulţi sunt de părere că haina de sărbătoare trebuie să fie foarte scumpă. Nu-i adevărat; și o haină ieftină de tot poate să fie haină de sărbătoare, dacă e croită frumos şi ţinută curat şi dacă o îmbrăcăm numai la zile mari, pe când haina cea mai frumoasă şi scumpă, nu mai e haină de sărbătoare dacă o purtăm în fiecare zi.

(Protos. Nicodim Măndiţă, Luxul şi împodobirile ruinează sufletul, Editura Agapis, 2011, p. 69)