Harul dumnezeiesc ne învaţă care este datoria noastră. Ca să-l atragem, e nevoie de iubire, de dor fierbinte. Harul lui Dumnezeu voieşte dragostea dumnezeiască. Iubirea este de-ajuns pentru a ne aduce în „forma” potrivită pentru rugăciune. Hristos va veni singur şi se va sălăşlui în sufletul nostru; este de-ajuns să găsească anumite lucruşoare care să-L mulţumească: bunăvoinţă, smerenie şi iubire. Fără astea nu putem spune „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”.

(Sfântul Porfirie Cafsocalivitul, Ne vorbește părintele Porfirie, Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, p. 196)