Mărturii istorice ale cinstirii Sfintei Cuvioase Parascheva la Iași – 14 octombrie 1641

Cinstea de care s-a bucurat Cuvioasa Parascheva ne este demonstrată chiar de la prima ei sărbătorire în capitala țării. Cel care a lăsat peste vremuri însemnarea primului hram a fost Gheorgaghi, un grec adus de Vasile Lupu la Iași. Literat și secretar domnesc, acesta a surprins în Condica sa evenimentele din jurul datei de 14 octombrie 1641.

Octombrie la Iași. Toate curg spre un singur moment. Parcă și frunzele se îngălbenesc și devin arămii, pentru pomenirea și cinstirea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva. Orașul forfotește de pregătiri, de pelerini, de minuni… Nu de astăzi sau de ieri, ci de 379 de ani, poporul cinstește în capitala Moldovei pe Sfânta Cuvioasă și moaștele sale binecuvântate. 379 de ani de evenimente ce au lăsat urme în cronicile timpului. Un adevărat tezaur care ne transmite, peste veacuri, exemplul de credință și evlavie al străbunilor noștri adunați lângă racla de argint a „mult folositoarei”.

La 13 iunie 1641. Moaștele Cuvioasei ajungeau în Iași. Domnul Vasile Lupu și toată suflarea capitalei așteptau la podul Bahluiului, cu lumânări în mână și lacrimi în ochi, darul lui Dumnezeu pentru Moldova. Clopotele bisericilor răsunau până departe, iar clerul în frunte cu mitropolitul cărturar Varlaam a primit pe umeri odorul, din mâna delegaților patriarhiei ecumenice: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrianopolei și Teofan al Paleon-Patronului. Gazdă primitoare a Sfintei a fost, pentru multă vreme, biserica pe atunci nouă a Trei Ierarhilor. Aici, la Trei Ierarhi, în fiecare an de 14 octombrie, moldovenii și-au cinstit ocrotitoarea și mângâietoarea.

Cinstea de care s-a bucurat Cuvioasa Parascheva ne este demonstrată chiar de la prima ei sărbătorire în capitala țării. Cel care a lăsat peste vremuri însemnarea primului hram a fost Gheorgaghi, un grec adus de Vasile Lupu la Iași. Literat și secretar domnesc, acesta a surprins în Condica sa evenimentele din jurul datei de 14 octombrie 1641.

Primul hram al Cuvioasei Parascheva în capitala Moldovei

„La 14 zîle ale lunii Octombrie, aici în pământul Moldovei, întru această de Dumnezău păzită țară, se prăznuiește la Trei Ierași, Sfânta și Cuvioasa prepodobna Parascheva cea noao, al cărei Sfânt trup întreg se află întru această mănăstire, aduse fiind de Vasile Voievod, la anii 7148.

Cu o zi înainte de prăznuirea Sfintei, vine Igumenul mănăstirii către Domnul cu plocon, cafea și zahar după obiceiu. Și ducându-se tretilogofăt  în spătărie către Domnul, poftește igumenul pe Domnu cu rugăminte, ca Domnul să cinstească prăznuirea Sfintei cu mergirea și domneasca parisie. Și Domnul încă fiind doritu a se împătăși de sărutarea sfintelor moaști, mulțămește igumenului.

La opt ceasuri în zi se trag clopotile sfintei mănăstiri. Atunci igumenul cu preoții bisearicii mergându în bisearică, după închinăciunea cea cu smerenie, ridică racla Sfintei și o pun în mijlocul bisearicii. Și îndată se începe vecernia cea mare. Deci după sfârșitul vecerniei, merge și Doamna la mănăstire cu alaiu de slujitorime și trag și clopotile. Când va să intre în mănăstire, igumenul are purtare de grijă, de-i iasă cu Evanghelia înainte. Și intrându în lăuntru sfintei bisearici și închinându-se sfintelor moaști și sărutându-le cu smerenie, poruncește de să face Paraclisul Sfintei și după paraclis iar sărută moaștele Sfintei.

Iaste obiceiu de se fac de la vistieria Domnului și două făclii mari de ceară, care să și zugrăvescu și se trimite la Sfântă, din partea Domnului. Aceste făclii se trimitu până a nu merge Doamna la Sfântă, carii făclii se pun una la cap și una la picioare.

Și după plecarea Domnului, vel șătrar are purtare de grijă de întinde saivantul Domnului în ograda mănăstirii, din dreapta ușii unde așază scaunul Domnului, al mitropolitului și al beizadelelor.

A două zi, în ziua Sfintei, după ce se gătește Domnul și se luminează bine de ziuă, purcede Domnul de la curte cu tot alaiul cel domnescu și vine la Trei Sfetițele, făcându-se răsunare, atât de a mănăstirii clopote, cât și de ceale alte mănăstirești clopote, carii sunt mai aproape. Naintea ușii bisearicii ese mitropolitul țării cu alți arhierei și igumeni, cu sfânta Evanghelie și cu axion duc pe Domnu în bisearică. Și îndată cel dintâiu cântărețu începe slavoslovia cea mare ca la Țarigrad. Iar după slavoslovie, Domnul cu mitropolitul alături esu împreună afară și după dânșii boierii cei mari. Cântăreții încep a cânta litia și patru din preoții bisearicii, în epitrafile și feloane îmbrăcați, cu capitele goale, ridică racla cu sfintile moaști pe umerile lor, doi la cap, doi la picioare și ieșindu din bisearică, se face înconjurarea bisearicii cu sfintele moaști, mergând mitropolitul cu Domnul și cu toată boierimea înaintea Sfintei.

După încongiurarea bisearicii odată, merge Domnul în dreptul scaunului său și toți ceilalți în dreptul scaunului lor. Aducându-se sfintel moaști, se pun în mijloc și merge întâiu mitropolitul de sărută moaștile și mergând domnul de sărută, apoi se miruiește unul pre altul cu mitropolitul, și după mirm mergându Domnu la scaunul său, se dau de vel vistiernic, 10 lei în blid.

Apoi beizadelele și boierii mari, toți merg de sărută moaștile, se miruiescu și îndată cu toții întră în bisearică de începe dumnezăiasca Liturghie. Iar svintele moaști rămân afară spre sărutarea norodului. Iar la Heruvico, la văhădul cel mare, se aduc sfintele moaști în bisearică fără raclă și se petrece Domnul și beizaiadele și cu boierii pe dedesuptul sfvântului trup și apoi ducându-l în Oltariu, îl pun pe sfânta Masă și aproape de chinonicho, moaștile se ridică din Oltariu și se aduc și se pun iarăși în racla lor ce iaste acum în mijlocul bisericii. După Leturghie, eșind Domnul din bisearică, de voiește de merge la chilia igumenului de bea cahfea. De nu, merge la curte și acolo bea cahfea cu toată boierimea, după orânduială”.

De la același autor

Ultimele din categorie