Text și context

Cel dintâi capitol al relatării Sfântului Ioan e unul dens în mesaj și teologie. Prologul, care vine să-L definească pe Fiul ca Logos și să sublinieze deoființimea Lui cu Tatăl e urmat de un pasaj dedicat Botezătorului. Evanghelistul subliniază aici faptul că acesta e conștient de rostul său și de mesajul pe care trebuie să-l transmită. Ca atare, la îndemnul său, unii dintre cei care îi erau ucenici îl vor urma pe Nazarinean.

Filip și Natanael

Între cei care vor intra în ceata ucenicilor se va număra și Filip. Acesta va avea parte de o chemare scurtă. „Urmează-Mi”, Îi va spune Hristos. Un îndemn scurt și percutant, care merge direct la inimă. Concitadinul lui Andrei și Petru se va conforma numaidecât. Nu va fi nevoie nici de explicații suplimentare, nici de semnat vreo listă de formulare, ori de alte lucruri. Doar de un suflet curat și deschis. Convins de calitățile mesianice ale Celui care i-a adresat chemarea, acesta va aduce la rândul lui pe Natanael la Domnul. Îl va invita să-L cunoască. Refuzul inițial al acestuia nu-l va descuraja. Dimpotrivă. Va fi urmat de o invitație. Stereotipului cu care va încerca acesta să-și înfrunte prietenul, marcat de cuvintele: „Din Nazaret poate fi ceva bun?”, i se va opune o vorbă care cheamă la meditație: „Vino şi vezi”. De aici încolo, convertirea lui va fi doar un aspect de scurtă durată. Domnul va ști cum să lucreze în sufletul său. Simplitatea viitorului ucenic, marcată nu atât de lipsa de educație, cât de curăția inimii, se va vădi pe deplin în cele petrecute. Într-un mod frumos. Exclamația sa: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel”, va veni să vorbească despre totala predare în grija Învățătorului. Iisus însuși va zâmbi. Îi va promite că va vedea lucruri mult mai mari și mai complexe. Va oferi chiar și un exemplu: „Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului”.

În loc de concluzii

Sub aspect istoric, episodul de astăzi vine să vorbească despre o etapă din nașterea creștinismului. Despre strategia lui Hristos. Aceea de a aduna discipoli, pe care-i va trimite apoi să răspândească învățătura și vestea cea bună pe-ntreg cuprinsul lumii. Vine de asemenea să ni-L arate în ipostaza Fiului lui Dumnezeu. Recunoscut și mărturisit de către cei doi următori, care-L privesc cu uimire și admirație. În același timp, vine să ne propovăduiască nouă, celor care ne aplecăm, la distanță de două milenii, asupra conținutului său, aspecte fundamentale ale urmării. Aidoma lui Natanael și Filip, și nouă ne adresează Mântuitorul îndemnul: „urmează-mi!”. Pe calea pe care El însuși ne-o bătătorește. Una care, odată urmată, ne oferă garanția bunei destinații. Și pe care suntem protejați. Învăluiți în dragostea Sa. Precum cei doi, și noi suntem chemați să venim, să vedem și să ne convingem. Să primim din partea Sa confirmarea că ne-a văzut, că ne aștepta și că suntem bineveniți în rândurile celor de aproape ai Săi. Odată ce ne vom înrola pe cale, vom găsi răspuns la multe frământări. Îndrăzniți!