Aspecte introductive

Duminica Înălțării Sfintei Cruci ne îndeamnă să medităm la un pasaj din densul și tensionatul episod al Răstignirii Mântuitorului. Îl găsim relatat în detaliu în cel de-al nouăsprezecelea capitol al Evangheliei Sfântului Ioan. Acesta ne prezintă, între altele, dialogul cu Pilat. Ca stat aflat sub ocupație, Israelul pierduse, între altele, dreptul la a condamna pe cineva la moarte. Istoria ne arată că, uneori, aceasta avea totuși loc, cu complicitatea autorității imperiale. Dată fiind, însă, notorietatea Învățătorului, e de presupus că nu ar fi dorit să-și asume riscurile care ar fi putut urma uciderii lui mișelești. În plus, doreau să facă din episodul eliminării Lui o chestiune politică. Să se laude Cezarului că au reușit să elimine un dușman periculos a cărui activitate ar fi putut periclita liniștea în zonă. Să-i distragă astfel atenția de la cei care-și doreau cu adevărat eliberarea poporului de sub jugul roman. 

Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!

Actul crucificării e dublat de un dialog cu guvernatorul roman. Unul marcat de tensiune. Căci, așa cum era firesc, Pilat nu găsește în Hristos motiv de trimitere la o astfel de moarte. După ce, inițial Îl consideră un nebun Care se crede împărat, are un dialog cu Acesta, care-i schimbă perspectiva. Faptul că Cel din fața sa Se definește drept Fiul lui Dumnezeu, dar și mesajul primit de la soția sa, vin să complice lucrurile. Și-ar dori să-L scape. Să le dea o lecție fariseilor. Să-i pedepsească pentru aroganța lor. În plus, Cel în cauză îl fascinează. Într-un mod pe care cu greu l-ar putea explica. Apoi, e de-a dreptul enervat de pretenția reprezentanților Legii, care-I cer moartea cea mai abominabilă. Căci răstignirea nu e un mod privilegiat de a-ți încheia existența pământească. Dimpotrivă! E maniera prin care se sfârșesc cei mai temuți criminali! Or, există un contrast teribil între blândețea acestui om care Îi stă înainte și dorința lor!

Și, totuși, sunt insistenți. Deși guvernatorul roman le spune că nu găsește nicio vină în El, aceștia refuză să plece: „Noi avem lege și după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu”. Cuvintele lor îl înspăimântă și mai tare pe funcționarul roman.

Dialogul

Mânat de o stare care se găsește la intersecția dintre curiozitate și spaimă, el încearcă un dialog cu Acuzatul: „De unde ești Tu?”, sunt vorbele menite a-l începe. Cuvinte simple, banale. Folosite, cum se spune în zilele noastre, pentru a sparge gheața. Se izbesc, însă, de tăcerea interlocutorului. Surprins, omul merge mai departe. „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te eliberez și putere am să Te răstignesc?”, Îi spune el, cu speranța că-L va îmbuna și astfel, ajutat de vorbele Lui, va găsi o pricină de dezvinovățire. De această dată, i se răspunde: „N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus. De aceea, Cel ce M-a predat ție mai mare păcat are”. Cuvintele au un puternic impact emoțional. Vin să încheie orice potențial dialog. În cele din urmă, în ciuda autorității pe care o reprezintă, Pilat va fi forțat să cedeze în fața insistențelor mai-marilor preoților.

În loc de concluzii

Deși Crucea nu apare în acest pasaj, ea reprezintă laitmotivul său. Căci, prin atitudinea Sa, Hristos arată cât de importantă este aceasta în iconomia mântuirii. Prin faptul că acceptă această moarte groaznică, fără a fi cu nimic vinovat, El vine să Se facă pildă de iubire jertfelnică. Ca atare, nu putem să-L înțelegem ori să-L cunoaștem separat de Cruce. Dimpotrivă. Atunci când Îi pronunțăm numele, o pomenim, implicit și pe ea. Și invers. Așadar, biruința asupra morții, a păcatului și a lucrării vrăjmașului poate exista doar în Hristos și prin Cruce. Nicidecum altfel! Îndrăzniți!