Creșterea noastră e din puterea lui Hristos sălășluit în noi. Fiecare vârstă duhovnicească a noastră e din puterea aceleiași vârste a lui Hristos, pe care o retrăiește în fiecare din cei ce se nevoiesc, așa cum mama retrăiește cu copilul vârstele lui, îndrumându-l în trăirea dreaptă a lor. Din Hristos cresc virtuțile noastre. Dar El Însuși se arată crescând cu noi, împărtășindu-ne numai atâta putere pentru ele, câtă suntem în stare să folosim.

Hristos ne ajută să creștem în virtuți prin puterea Lui personală, prin rațiunea Lui, care întărește rațiunea noastră formatoare de virtuți, și prin cuvântul Lui. Cuvântul lui Dumnezeu implică toate aceste trei înțelesuri. În orice caz, virtuțile sunt un rod al dialogului între noi și Hristos, Cuvântul Cel întrupat, și o anumită treaptă în participarea noastră la viața omenească a lui Hristos aflătoare în infinitatea divină. În creșterea aceasta Îl vedem pe Hristos tot mai clar nu numai în rațiunea și în virtuțile noastre sporite, ci și în El Însuși ca Persoană care ne vorbește și ne întărește. Virtuțile și rațiunea noastră devin tot mai transparente pentru Hristos sau Hristos e tot mai vădit prezent în ele.

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 541 la Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, în Filocalia VI, Editura Humanitas, București, 2009, p. 287)