Pruncul, înfăşat în scutece albe, este culcat în ieslea necuvântătoarelor din peşteră, care îl încălzesc cu suflarea lor. Prezenţa acestora împlineşte profeţia ce zice: „Boul (metafora evreilor legaţi prin Lege) îşi cu­noaşte stăpânul şi asinul (imaginea păgânilor conver­tiţi) ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe” (Isaia 1, 3).

Aşezată pe un pat de culoare purpurie, semn al regalităţii Celui nou-născut, privirea Maicii Dom­nului depăşeşte prezentul în desfăşurare; tristeţea ei va fi revelată în Templu de bătrânul Simeon: „Prin sufletul tău va trece sabie” (Luca 2, 35).

Îngerii sunt semn al prezenţei divine, iar magii – de origini, rase şi vârste diferite, purtând asupra lor daruri felurite: aur, smirnă şi tămâie – simbolizează universalitatea mântuirii aduse de Prunc. Steaua că­lăuzitoare revarsă asupra scenei întreite raze, semn văzut al prezenţei Sfintei Treimi.

Iosif, gârbovit sub povara îndoielii, stă retras într-un colţ şi cugetă la taina care se consumă sub privirile lui, ştiind că taina nu suferă ispitire; în colţul celălalt, păstorii şi, prin ei, poporul ales.

Scena înfăţişând îmbăierea Pruncului şi pe moa­şele prezente la eveniment, Zelomi şi Salomeea – numele lor fiind preluate din apocrife –, arată că Prun­cul nu se deosebeşte cu nimic de oricare alt prunc. Iisus intră în lumea pe care a creat-o asumându-şi firea omenească în adevărata ei integritate.

Betleemul anticipează Ierusalimul. Crăciunul anti­cipează Paștile. Peştera - altar de jertfă, mormânt, grotă şi infern – este luminată de prezenţa Pruncu­lui, înfăşat în scutece ca în nişte giulgiuri de îngropare, peceţi ale morţii întru Înviere. Îngerii anticipează pe îngerii din dimineaţa Învierii, iar darurile magilor simbolizează aromatele cu care a fost îmbălsămat trupul lui Hristos. În adâncul întunericului, Dumnezeu Se întâlneşte cu omul izgonit din Rai. Este împlinirea profeţiei: „Căci iată întunericul acoperă pământul, şi bezna, popoarele; iar peste tine răsare Domnul şi slava Lui străluceşte peste tine” (Isaia 60, 2).

(Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Maica Domnului în lumina Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții – O sinteză pentru omul grăbit, Editura Pars Pro Toto, Iași, 2014, pp. 152-153)