Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în ziua de 27 iulie pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, care aparține unui grup de sfinți cunoscuți sub numele de Sfinți Doctori fără de arginți, adică sfinți care au vindecat fără a cere plată ‒ lucru neobișnuit în primul mileniu, și chiar (sau mai ales) în ziua de astăzi.

Icoana Sfântului Mare Mucenic Pantelimon din Mănăstirea Sfintei Ecaterina de pe Muntele Sinai a fost zugrăvită la începutul secolului al XIII-lea și îl înfățișează pe sfânt ținând în mână dreapta o cruce (semn al suferințelor pentru Hristos), iar în mâna stângă o cutie cu medicamente.

Aceasta este una dintre icoanele hagiografice (sau aghiografice) ale Sfântului Pantelimon, ce are un cadru de scene mici, marginale, care prezintă evenimente sau minuni din viața sfântului. Acest tip de reprezentare a vieții sfinților a devenit o practică chiar în secolul al XIII-lea.

Scenele prezentate în icoană sunt:

• În partea de sus: Sfântul Pantelimon se întâlnește cu Sfântul Mucenic Ermolae; Sfântul Pantelimon învață tainele medicinii de la preotul Ermolae; Sfântul Pantelimon se roagă pentru copilul mușcat de șarpe; Sfântul Pantelimon înviază copilul prin rugăciune.
• În partea din stânga: Sfântul Pantelimon ucide șarpele; Sfântul Pantelimon îl vindecă pe orbul din naștere; Sfântul Pantelimon îl ridică pe paralitic; Sfântul Pantelimon este chinuit prin fierberea într-o cuvă de plumb.
• În partea din dreapta: Sfântul Pantelimon este botezat; Sfântul Pantelimon distruge idolii păgânilor; Sfântul Pantelimon este chinuit și ars; Sfântul Pantelimon este dat spre hrană fiarelor sălbatice.
• În partea de jos: Sfântul Pantelimon este aruncat în mare; Sfântul Pantelimon și roata plină de cuie, care se întoarce să-i rănească pe chinuitorii săi; Sfântul Pantelimon este decapitat; înmormântarea Sfântului Pantelimon.