A ierta, a uita. Predica părintelui G.T.:

Penitenții vin și-i spun: sunt gata, părinte, să-l iert, ducă-se cu Dumnezeu, dar de uitat, asta nu, nu-l pot uita.

Le răspunde: iertarea fără uitare nu face doi bani. Îți voi pune după câteva clipe patrafirul pe cap și-ți voi zice: eu nevrednicul preot te iert și te dezleg. Cum ți-ar veni să-l auzi pe Hristos că sare de colo: n-ai decât să-l ierți sfinția ta, că Eu de uitat nu-l uit?

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 276)