În înțelepciunea Sfinților Părinți, Sfânta noastră Biserică a rânduit ca înainte și după marile praznice împărătești închinate Mântuitorului Iisus Hristos și Maicii Domnului, să existe anumite perioade de pregătire duhovnicească, tocmai pentru a înțelege cu adevărat sensul acestor sărbători.

De exemplu, astăzi este consemnată în calendar duminica după Botezul Domnului; desigur, a existat și duminica dinaintea Bobotezei, respectiv a Nașterii Domnului, și vom observa faptul că șirul acestor zile însemnate înainte și după praznice nu se vor opri aici; din mila lui Dumnezeu, toate acestea fac parte din iconomia mântuirii noastre.

După unii Sfinți Părinți, praznicul Botezului Domnului, adică al Arătării celei Dumnezeiești, ca importanță, ar fi peste Însăși Învierea din morți a Mântuitorului Iisus Hristos. De ce? Pentru faptul că dacă nu era Nașterea și Botezul nu am fi putut vorbi despre Înviere. Icoana praznicului Bobotezei este așezată pe iconostas, la închinare, alături de icoana Învierii Domnului. Însuși Botezul lui Hristos coborât în apele Iordanului este ca într-un mormânt și atunci când iese din apă este ca o Înviere. Astfel, botezul prefigurează și anticipează moartea și Învierea cea făcătoare de viață a Mântuitorului Iisus Hristos.

La vârsta majoratului de 30 de ani, Hristos este botezat de către Înaintemergătorul Ioan în Iordan, fiind mărturisit și recunoscut de Tatăl Ceresc. O astfel de mărturisire și recunoaștere a Fiului lui Dumnezeu va mai exista doar peste câteva luni la momentul Schimbării la Față a Domnului, pe Muntele Taborului. 

După timpul petrecut în pustie de 40 de zile și 40 de nopți, Iisus este ispitit de diavol de trei ori, dar a biruit de fiecare dată și a rămas Mântuitorul nostru, începându-Și astfel activitatea de propovăduire a Împărăției lui Dumnezeu cu cuvintele: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor”. Se poate face o analogie între Taina Sfântului Botez și Taina Spovedaniei, ca porți de intrare în Împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este Împărăția cea curată și unică, este locul de odinioară din care au fost alungați Adam și Eva din pricina neascultării. 

Ieșirea de astăzi a Domnului la propovăduire poate fi înțeleasă ca o ieșire misionară, în cuvânt și faptă a preoților în ogorul fiecărei parohii care le-a fost încredințată spre păstorire la hirotonie, de a atrage pe credincioși la sfânta biserică, de a participa în mod regulat la sfintele slujbe, de a se spovedi și împărtăși cu Sfintele Taine.

Acum, la început de an, fiecare dintre noi, păstori și credincioși, trebuie să punem începutul cel bun, de a înțelege și a împlini cu mai multă râvnă Evanghelia lui Hristos, pentru a fi părtași Împărăției celei veșnice a lui Dumnezeu care a fost pregătită nouă încă de la Facerea Lumii!