(In. 20, 23) Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.

Voi trebuie să vă ţineţi păstorul la mare cinste. Voi ţineţi la propriile voastre treburi, şi dacă ţineţi la ele bine sau nu, nu trebuie să daţi seamă în fața nimănui. Însă, dacă păstorul vostru, chiar dacă îşi rânduieşte viaţa sa bine, dar nu are o preocupare asemenea și pentru cea a voastră (de toţi acei din jurul lui), el, arhiereul, este trimis în iad cu răufăcătorii. Prin urmare, cunoscând însemnătatea pericolului la care pot fi supuși, dăruiţi-le o mare măsură din bunăvoinţa voastră… Ei trebuie să primească cea mai binevoitoare atenţie a voastră. Dar dacă voi vă alăturaţi cu restul în călcarea lor în picioare… îi aruncaţi pe ei în deznădejde, le slăbiţi puterile şi îi faceţi, la fel ca şi pe voi, o uşoară pradă a valurilor, indiferent de cât de curajoşi ar fi ei…

Aveţi respect pentru autorităţile laice, dar când Dumnezeu îl numește pe episcop, noi îl dispreţuim, pe cel ce este numit, şi îl ocărâm şi îl spurcăm cu zeci de mii de reproşuri şi, deşi interzicem să judecăm aproapele, ne ascuţim limba împotriva păstorului nostru. Nu spun că eu îi încuviinţez pe cei care îşi exercită pastoraţia lor cu nevrednicie, dar îmi este milă de ei şi vărs lacrimi pentru ei… Şi chiar dacă este mult de spus împotriva modului în care îşi trăiesc vieţile, aceasta în nici un caz nu invalidează ceea ce fac, prin împuternicirea de la Dumnezeu…

Dar de ce vorbesc eu doar de păstori? Nici chiar un înger sau arhanghel nu poate face nimic de unul singur. Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh fac totul, pe când păstorul doar oferă limba şi mâna. Pentru că nu ar fi corect ca mântuirea acelora care vin la tainele credinţei să fie primejduită de nevrednicia altora (Augustin pune aceeaşi problemă în scrierile sale împotriva lui Donat – n.tr).

(Sfântul Ioan Gură de Aur,Omilii la Evanghelia după Ioan 86. 4, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)