Rugăciunea este maică și împărăteasă peste toate faptele bune și aduce în sufletul nostru dragostea de Dumnezeu și de aproapele. Ea unește și lipește pe om de Dumnezeu și îl face un duh cu El. Orice rugăciune-i bună, dacă o zici cu frica lui Dumnezeu și cu atenție.

Ești acasă, ești pe drum, ești în camera ta, ești la lucru, ești la câmp, oriunde, tu înalță mintea către Dumnezeu. Și zi cum poți, dar zi mereu! Că cel ce se roagă des, însăși rugăciunea i se face lui cel mai mare dascăl al rugăciunii.

Când plecăm la treabă, să avem pe Hristos în minte; și când venim de la treabă iar, și când ne odihnim iar. Și când ne sculăm din somn, prima simțire, primul cuvânt acesta să fie: „Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!”, „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului...” și toate celelalte.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 236)