Cineva care Îl are pe Domnul Hristos mai presus de el însuși, de mintea lui, acela s-a înălțat cumva cu Domnul Iisus Hristos peste lumea aceasta, peste viața aceasta, peste veacul acesta, s-a înnoit prin înnoirea minții, are mintea lui Hristos. 

Să ne cercetăm pe noi înșine din acest punct de vedere, să vedem unde ne găsim, să vedem ce eforturi facem ca să ne depășim pe noi înșine prin credință și să ne dăruim prin iubire. Să ne cercetăm pe noi înșine ca să vedem cum înțelegem, cât înțelegem cele ce s-au făcut pentru noi: Nașterea mai presus de fire a Mântuitorului, arătarea Lui înaintea oamenilor, jertfa Lui de pe Cruce, Învierea cea de a treia zi și înălțarea la Cer, pe care ni le pune în atenție Duhul Sfânt, Cel despre care a zis Domnul Hristos că ne va povățui la tot adevărul și că pe El Îl va preamări.

Să ne cercetăm pe noi înșine, ca să ne cunoștem în ce stadiu ne găsim, cât suntem de preamăritori sau de nelămuritori ai evenimentelor pe care le sărbătorim, să ne cercetăm pe noi înșine dacă suntem vii, înviați din morți după cuvântul Sfântului Apostol Pavel.

Să ne cercertăm pe noi înșine dacă suntem cu adevărat candidați la înălțarea la cer, adică dacă ne-am înălțat peste o viață obișnuită, ne-am înălțat împreună cu Domnul Hristos peste gândurile din lumea aceasta și așteptăm acum doar să se împlinească această înălțare la cer. 

(Părintele Teofil Părăian, Calea spre bunătate, Editura Sophia, p. 311)