Monahul nu numai la lumina zilei să fie cu luare aminte, ci trebuie să privegheze şi în mica răpire a somnului şi, cu frica judecăţii fiind, să nu-şi lase cugetul duhului în beţia somnului demonilor. Căci atunci când biruieşte în războiul de zi, monahul îi ruşinează pe demoni, dar când vine noaptea, aceştia îl fac pe el teatru. Ceea ce şi eu, căzând într-un somn scurt, i-am văzut prefăcându-se în linguşeli, spre amestecurile naturale ale plăcerilor, în prezenţa închipuirii frumuseţii şi răpind mintea în dezlănţuirea imaginaţiei, prin învoirea minţii cu lumea şi cu făgăduinţa unei bogăţii de mult preţ, şi a slugilor şi slujnicelor, şi miruindu-l cu miros de bună mireasmă. Astfel, în înşelare batjocorindu-l, răpesc sufletul monahului, plecându-l spre săvârşirea păcatului, îi îndobitocesc trupul, întinându-l prin plăcerea celor văzute.

Şi potrivnic zilei care începe, îi şfichiuieşte cugetul, tulburându-l cu amintirea plăcerii nocturne, ca să-l plece pe el spre cunoaşterea femeilor. Căci aşa cum unui conducător puternic îi pregătesc mai dinainte într-un loc anume lăncieri spre slujirea prânzului şi el însuşi ia parte ca judecător, la fel şi demonii pregătesc de mai înainte vedenia de noapte până în zorii zilei, rănind inima lui spre pătimirea poftelor rele. Dar nu obişnuiesc să facă aceasta cu toate sufletele, ci numai cu cele care au lepădat slujirea lui Dumnezeu şi înclină către pofta lui mamona. Pentru aceea, unii ca aceştia pierd plata lor.

Căci eu, adormind, şi văzând în somn întreaga alcătuire a lumii plăcerilor, am zis împotriva celor văzute, înţelegând că sunt taberele demonilor şi căpetenia lor, şi, când a fost făgăduinţa slavei celei închipuite, am pus jurământ, în contemplarea cea după trupul lui Hristos, să nu cad în lucrările cele puse mie înainte, în vis şi astfel vederea aceea aeriană a fost alungată. Şi am împlinit lui Hristos poruncile virtuţilor şi rugăciunilor, primind, în miros de bună mireasmă, spre împărtăşirea vieţii, Trupul şi Sângele Lui, în ceea ce jurasem cu jurământ prin bărbatul priceperii şi întru El am avut luare aminte şi priveghere în înţelegerea priveliştii.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 104)