Drept aceea, să ne curăţim, o fraţilor. Să vărsăm sângele nostru prin strădanie. Nici un lucru să nu ne despartă de porunca lui Dumnezeu: nici osteneala, nici durerea, nici mâncarea, nici băutură, nici odihnă, nici desfătarea. De va fi trebuinţă să murim în toate zilele, să suferim bucurându-ne, să vieţuim afară de grijile lumii, şi de nimic nu ne vom teme, afară de Dumnezeu: nici de om, nici de fiare, nici de foc, nici de mare, nici de altceva ce pare în ochii noştri înfricoşat. Pentru că omul, fiind zidit după chipul lui Dumnezeu, este stăpânul tuturor. Deci, avem datoria să ne întoarcem iarăşi la locul de unde am ieşit şi să ne facem una cu îngerii. Pentru voi am nădejdea aceasta, iar nu pentru mine. Ştiind lenea vieţii mele şi nevrednicia stării şi patimile sufletului meu, numai grăiesc, doar sfătuiesc, vă trezesc şi vă îndemn, urmez vouă şi vă ajut şi pe cât îmi este cu putinţă, vă povestesc bucuria şi câştigul bunătăţilor viitoare ce vă aşteaptă. Şi vă arăt, cât pot, folosul vostru, numai de veţi răbda, de vă veţi îmbărbăta, de nu vă veţi împotrivi, de veţi tăia voia voastră de tot, pentru că în această tăiere a voii voastre trăind, nu veţi trăi să mâncaţi, ci veţi mânca şi veţi vieţui; nu vă socotiţi a fi în lumea aceasta. Astfel, ca un nevrednic mă rog lui Dumnezeu ca să fiţi păziţi şi fericiţi şi să vă mântuiţi, pentru rugăciunile părintelui nostru. Trimiteţi-mi, vă rog, şi voi mie rugăciunile voastre. Fiţi ucenici aleşi ai lui Dumnezeu şi ascultători nemincinoşi, vieţuind ca părinţii noştri cei mai dinainte, ca să dănţuiţi dimpreună cu Dosoftei, să vă proslăviţi cu Acachie, să vă veseliţi cu Zaharia şi cu toţi aceia pe a căror cale umblaţi şi a căror viaţă vieţuiţi. Deoarece cred că vă vor primi în locaşurile lor, ca pe nişte prieteni şi cetăţeni ai lor, în Hristos Iisus Domnul nostru, a Căruia este slava şi puterea dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvintele Sfântului Teodor Studitul, Ed. Episcopiei Alba Iulia, 1994, p.123)