„Să aveți multă răbdare, cum spunea Sfântul Cleopa, și rugăciune, prin ea învingem toate. Doar vedeți: când dai de un necaz, îți faci semnul Crucii și zici: Doamne ajută! Dacă treci prin încercări în felul acesta, Dumnezeu nu e departe și te scoate din prăpastie.

Am avut în viață multe necazuri, multe ispite, dar n-am uitat să strig la Mântuitorul, pentru că El este Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre. Când am fost bolnav, la Dânsul am strigat; când am fost sănătos, I-am dat slavă că m-a scos din necaz. Și uite că anii au trecut, iar Dumnezeu a avut răbdare cu mine; a văzut că totuși încă Îl strig la necaz. 

Cum spunea și Sfântul Cleopa, nu trebuie să stai toată ziua în genunchi sau să postești peste măsură, până nu mai poți. Toate să fie cu socoteală! Te rogi cât poți, mai stai și în genunchi, mai stai în picioare, mai stai și culcat când ești bolnav. Spun Sfintele Scripturi, omul și când e bolnav se roagă, în patul de suferință. Sănătate să vă dea Dumnezeu și iertare de păcate! Și… iertați-mă și pe mine!”

La final ne-a dat această sarcină: 

„Du cuvântul la lume, că face mult, într-adevăr, cum spun Părinții, dacă nu ai cu ce să scoți un om de la necaz, ajută-l măcar cu un cuvânt. N-ai ce să-i dai? Dar poate îl îndrumi spre bine. Și pe mine m-au îndrumat părinții, m-am uitat ce au mai făcut Sfinții Părinți și am încercat să merg pe urmele lor. Încet, încet… Îi dau slavă lui Dumnezeu că m-a adus până aici. Atât vă spun, deocamdată!”