Ei bine, dacă ajungem să divorţăm, rămâne întrebarea dacă noi am putut să ducem crucea sau nu şi dacă am ales bine de la început, ne-am orientat bine sau nu, iar răspunsul va fi nu. Dacă începem să întrebăm de ce, este mai mare durerea! Ca să nu ajungem la asemenea aspecte, este bine să gândim şi să ne rugăm împreună, dacă este bine ce facem, cei doi să se roage şi separat, apoi să meargă şi la duhovnic şi aşa mai departe, să se lase sfătuiţi de el.

La ora actuală, în lume, familia este în pericol, dar ne stă în mână s-o punem la punct dacă revenim la capul ei, care este Hristos. Îndepărtarea lui Hristos de la masa cununiei face ca legătura mirilor să nu fie trainică. Aceasta este explicaţia pentru care familiile se despart. Copiii unesc soţii, dar dacă facem avorturi, dintr-o dată legătura s-a rupt şi chiar copiii ce-i avem vor suferi. Foarte greu se mai reface această legătură, acestea sunt studii psihologice care s-au făcut şi care au demonstrat lucrul acesta. Dacă o folosim pe soţia noastră ca pe un obiect de plăcere nu mai există legătură frumoasă.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 147)