Căci aşa cum orice trup în centrul său se linişteşte şi după cum vietăţile cele purtătoare de casă se odihnesc în acoperământul lor cel de scoică (…), vietăţile cele cu patru picioare şi de uscat în vizuinile şi în culcuşurile lor, iar cele zburătoare în cuiburile lor, tot aşa şi minţii firesc lucru îi este a se linişti, a se odihni şi a se domoli când intră în inimă şi în omul cel lăuntric. Că şi ea are trupul ca pe o cochilie şi locuinţă, iar pe inimă ca pe un centru al său şi ca pe o cămară spre odihnă. Pentru aceasta şi Sfântul Isaac numeşte inima casă a minţii.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, p.262)