Inima este o groapă cu şerpi. Şerpii sunt patimile, (cuibul lor este îndulcirea cu mâncare, băutură, dormit după placul inimii; pierderea vremii, trândăvire; dragoste de avuţie, dragoste de agoniseală, zgârcenie, iubire de arginţi, nădejdea pusă în avere; mândrie, orgoliu, slavă deşartă, dorinţa de a plăcea oamenilor, îngâmfare; mânie, ură, invidie, bucuria de necazul altuia; multele griji, risipirea gândurilor şi altele).... Ce-i de făcut? De se arată oricare dintre şerpi, dă-i la cap! Ciocanul [cu care loveşti] este necruţarea de sine.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viața lăuntrică, în vol. Părinți ruși, p.131)