Suntem datori să ne apropiem, fiindcă, poate, atunci când noi îl vom căuta, nu îl vom mai găsi. Poarta s-a închis şi, atunci când noi vom striga: „Doamne, Doamne deschide-ne nouă!”, mirele ne va răspunde: Nu vă ştiu pe voi. Am trăit în păcat şi poate avem să murim în el. Cine ne va da nouă tărie împotriva vrăjmaşului, cât timp rămânem nepocăiţi? Iată ce zice Domnul către Iudei: Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Dacă deci noi nu ne pocăim, cât timp Îl avem pe Hristos Care ne roagă, vom muri în păcatele noastre, fiindcă Îl vom căuta, dar în zadar va să ne fie căutarea. Este necesar să conştientizăm bine faptul că avem datoria să ne grăbim, fiindcă harul lui Dumnezeu ne părăseşte, şi fiindcă adeseori înseşi păcatele noastre ne duc la moartea de mai înainte hotărâtă şi pentru noi neaşteptată, după cum zice şi Apostolul Pavel scriind către Corintenii care păcătuiau: de aceea mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 69)