Întâi înţelege, că şi cei necredincioşi mărturisesc şi socotesc cu adevărat, că răbdarea biruiește norocul, nu că este adevărat ceea ce ei credeau că este noroc şi soartă, de unde ne vin toate bunătăţile sau relele în această viaţă, că aceasta este învăţătură mincinoasă a păgânelor neamuri, iar creştinul credincios mărturiseşte şi crede, că cele de întristare sau bucurie, toate vin cu dumnezeiască îngăduinţă şi poruncă. Dacă Elenii idolatri se sileau să rabde necazurile cu tărie, socotind că aşa puteau birui, pentru ce tu, creştine, care crezi că vin cu voia lui Dumnezeu, să nu ai această răbdare cu care poţi să afli biruinţă şi mare folos? Pentru ce să te păgubeşti atât din multa ta trândăvie? Ce folos este dacă te vaiţi în sărăcia şi boala ta? Ce câştig primeşti dacă huleşti? Ce folosinţă ai dacă te plângi? Nu vezi, ticălosule, că ai întărâtat rana mai rău, şi-ţi pricinuieşti mai multă durere, şi pierzi roadele şi folosul răbdării? Înţelege, că tot ce pătimeşti este doctoria pe care ţi-o trimite Domnul ca să te mântuiască. Şi aşa uşurezi prin răbdare, durerea ta, şi-ţi dă Domnul putere ca s-o rabzi, sau te izbăveşte degrabă, când te vede că ai răbdare, ca să nu te clăteşti. Cunoaşte, că nu eşti numai tu în astfel de necaz şi suferinţă, ci sunt alţii care suferă mai mult, şi aşa ai mângâiere. Înţelege şi nenumăratele dureri şi suferinţe ce au pătimit Cuvioşii şi toţi Mucenicii, care erau oameni ca şi tine, trup purtând, şi au alergat spre aceeaşi ţintă pe care o căutăm şi noi, adică mântuirea sufletului. Pentru ce să nu rabzi şi tu o mică suferinţă, având pe acelaşi Dumnezeu pe care îl aveau şi ei, ajutor şi apărător? De vei zice că acestea se făceau în vremea de atunci, îţi răspund acum că sunt mulţi şi în ziua de azi, care te întrec în necazuri, săraci, bolnavi, necăjiţi, şi în multe feluri chinuiţi. Şi dacă aceştia au răbdare, pentru ce să nu mulţumeşti şi tu lui Dumnezeu în necazurile tale?

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 193-194)