În lumea aceasta vedem că, atunci când o împărăție se ridică împotriva altei împărății, între ele se iscă război. La fel și creștinii au vrăjmașii lor, care se scoală împotrivă-le și se luptă cu ei. În războaiele acestei lumi, oamenii se ridică împotriva altor oameni. La fel și în războiul creștin, satana și îngerii lui răi se scoală împotriva creștinilor. Oamenii care se ridică împotriva altor oameni sunt văzuți. Dar satana și îngerii lui nu sunt văzuți. În războaiele acestei lumi o parte o vede pe cealaltă, potrivnică ei, și astfel se feresc unii de alții. În lupta duhovnicească, creștinii sunt văzuți de vrăjmașii lor, demonii, însă ei nu îi văd pe aceștia. Vrăjmașii noștri văzuți sunt cumpliți. Dar mai cumpliți sunt vrăjmașii noștri nevăzuți, demonii. În lupta văzută, cu cât mai rău și mai viclean este vrăjmașul, cu atât este mai periculos. Dar niciun om nu este mai rău și mai viclean decât satana și demonii lui, de aceea și lupta cu ei este foarte primejdioasă pentru noi.

Oamenii luptă împotriva altor oameni pentru un timp; se mai și odihnesc. Dar satana și îngerii lui răi niciodată nu dorm, ci totdeauna veghează și se străduiesc să ne surpe. Războiul care se iscă între oameni, chiar dacă este de durată, totuși la un moment dat încetează și se încheie pacea. Dar creștinii duc o luptă continuă împotriva vrăjmașilor lor, până la moarte, iar lupta se încheie numai prin moarte. Uneori se întâmplă în luptă ca inamicul să se retragă și să pună capăt luptei pentru un timp; dar, așa, el devine mai periculos, căci își folosește viclenia și plănuiește cum să atace partea adversă cu și mai multă dibăcie. La fel face și vrăjmașul nostru, diavolul. Deseori pare că se retrage de la noi și pune capăt luptei. Dar prin această șmecherie și viclenie a lui urmărește să ne lipsească de trezvie și să ne aducă la nepăsare, ca să ne răpună mai ușor. În război oamenii se luptă unii împotriva altora cu armele, prin care se rănesc și se vatămă unii pe alții. La fel și în războiul duhovnicesc se folosesc arme. Demonii au armele lor, iar creștinii pe ale lor. Demonii ne luptă prin patimile mădularelor noastre. Câte arme au ei, tot atâtea patimi se sălășluiesc în trupul nostru. Armele creștine sunt cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea. Cu aceste arme, creștinii îi întărâtă pe demoni și totodată se apără, zădărnicind săgetările vrăjmașilor.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 60)