Cântarea 1

Glasul al 3-lea

Irmos

„Să cântăm Domnului Celui ce a făcut minuni mari în Marea Roşie, căci cu marea a acoperit pe cei potrivnici şi a mântuit pe Israel. Acestuia unuia să-I cântăm că S-a preaslăvit”.

Astăzi Cuviosul Iosif Duhovnicul de la Varatic ne cheamă  la prăznuire bineplăcută lui Dumnezeu. Deci  să ne adunăm cu gând curat şi cu bucurie  să lăudăm faptele lui, rugând pe  Hristos Dumnezeu să ne mântuiască pe  noi.

Pripeală: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din tinereţe ai iubit pe Hristos fericite Iosife, şi lepădând toate cele vremelnice, te-ai făcut pe tine însuţi locaş Duhului, chipul cel îngeresc luând şi sub povaţa marelui Paisie de la Neamţ, ai început nevoinţele cele mântuitoare de suflet. 

Aşa cum oarecând Iisus al lui Navi, ţinând mâinile întinse, a biruit pe Amalic, tot astfel şi tu, părinte, ai îndepărtat puterea demonică, ţinând mâinile la rugăciune, neâncetat pomenind numele Blândului Iisus Cel ce te-a preamărit.

Slavă...

Cine va putea spune părinte, nevoinţele tale care cu osârdie le-ai împlinit, strălucind cu ascultarea cea desăvârşită şi cu dumnezeiasca dragoste de care toţi  se minunau. Ci roagă-te părinte şi pentru  noi nevrednicii, să aducem rod  însutit de fapte bune.

Şi acum...

Pe tine Fecioară întru tot lăudată care ai odrăslit strugurele cel preafrumos Care izvorăşte nouă vinul cel de mântuire, te lăudăm, strigând: Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.

Catavasiile praznicului: Cea împodobită cu dumnezeiasca slavă....

Cântarea a 3-a

Irmosul

„Întăreşte Doamne inimile robilor Tăi şi le luminează spre lauda Ta, ca să te slăvim pe Tine Mântuitorule”.

Înalţă glasul tău sobor de maici al sfintei mănăstiri Varatic şi laudă acum întru cântări pe cel ce a fost ţie părinte şi povăţuitor, pe întâiul şi marele duhovnic  Iosif, lauda sihaştrilor şi a părinţilor filocalici.

Cu bucurie şi nădejde ai pornit să împlineşti  toate ostenelile vieţii  călugăreşti, fericite părinte, şi curăţindu-ţi inima, ai biruit  toate uneltirile vrăjmaşului, cu ajutorul lui Hristos, Cel ce te-a întărit.

Lui Iosif cel prea frumos te-ai asemănat fericite prin vieţuirea ta cea fără prihană. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, de stricăciunea patimilor să ne izbăvim  noi, cei  ce te lăudăm pe tine cu dragoste.

Făcător de minuni te-ai arătat, încă din viaţa aceasta vremelnică, căci şi firea cea  necuvântătoare  a ascultat de porunca ta, tăcând şi păzind liniştea ta, dobândită prin rugăciune, cuvioase.

Slavă...

Vânturi cumplite se abat asupra noastră Doamne, din toate părţile învăluindu-ne. Ci, ajută-ne să rămânem neclătinaţi în dreapta credinţă, cu rugăciunile plăcutului Tău Iosif.

Şi acum...

Lăudămu-te pe tine, Fecioară Curată, Născătoare de Dumnezeu, că tu singură te-ai arătat izvor de nestricăciune, izvorând viaţă tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă.

Sedealna

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul....

Adăpându-ţi sufletul din destul cu ploile lacrimilor tale, fericite părinte, ai secerat spicul cel cu multă roadă al virtuţilor şi, păstor ales fiind oilor celor cuvântătoare, le-ai hrănit pe ele la păşunea cea de viaţă dătătoare. Iar dacă te-ai mutat din viaţa cea vremelnică la cea veşnică, Hristos te-a aşezat  împreună cu cetele prietenilor şi casnicilor Lui. Drept aceea strigăm ţie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste săvârşim sfântă pomenirea ta.

Cântarea a 4-a

Irmosul

„Vărsat-ai peste noi puternică iubirea Ta Doamne, că pe Unul Născut Fiul  Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta strigăm Ţie cu mulţumire: Slavă puterii Tale Doamne”.

De nevoinţele tale cele multe s-au mirat cetele îngereşti. Căci  în trup fiind te-ai luptat ca şi cum ai fi fost fără de trup, biruind pe vrăjmaşii cei nevăzuţi. Drept aceea, ca pe unul  ce ai înmulţit talantul cel dat ţie, Hristos te-a arătat tămăduitor sufletelor  celor ce aleargă la tine cu credinţă.

Multe împotriviri a ridicat asupra ta  vrăjmaşul cel pierzător de suflete, părinte Iosife. Dar, întrarmându-ţi cugetul  cu dumnezeiasca smerenie şi cu răbdarea cea tare, l-ai ruşinat pe el. Ci, roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

Stea luminoasă pentru călugării nevoitori te-ai arătat cuvioase Iosif, strălucind  cu înfrânarea şi cu rugăciunea. Pentru aceasta ţie ne rugăm, izbăveşte de nevoi şi de toată lucrarea cea rea a diavolului pe toţi cei ce cu dragoste prăznuim astăzi sfântă pomenirea ta.

Slavă...

Cu rugăciunea cea neîncetată ai omorât stricăciunea patimilor şi ai curăţit  vederea cugetului tău. Drept aceea părinte Iosife  te-ai învrednicit a vedea mai înainte  cele ce aveau să fie.  Iar noi, cu umilinţă strigăm ţie: cel ce ştii neputinţele noastre, miluieşte-ne pe noi, cu rugăciunile tale.

Şi acum...

Acoperământul şi nădejdea tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă, milostiveşte-te acum şi de noi, cei ce te chemăm pe tine totdeauna întru nevoi, că altă ocrotitoare, după Dumnezeu, nu avem.

Cântarea a 5-a

Irmosul

„Cel ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat; şi cu oamenii de bună voie ai petrecut, Cel ce eşti neajuns. Pentru aceasta la Tine mânecând, cântăm Ţie, Iubitorule de oameni”.

Iubitor de înţelepciune fiind, părinte cuvioase, pe toţi fiii tăi duhovniceşti  i-ai îndemnat spre citirea cărţilor celor folositoare de suflet şi spre lucrarea rugăciunii  celei curate, fericite Iosife. Pentru aceasta pe tine cu laude te cinstim.

Cu multe osteneli şi lacrimi ai omorât pornirile trupului şi te-ai răstignit pe tine însuţi lumii şi patimilor, vieţuind întru postiri, rugăciuni  şi laude neîncetate lui Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit pentru mântuirea noastră.

Mare a fost osteneala ta în copierea cărţilor celor  ziditoare de suflet dar bogate au fost şi roadele. Căci multe  suflete adăpând cu dumnezeieştile  învăţături, le-ai adus la Hristos întru bucuria sfinţilor.

Slavă....

Rugător aducem Ţie, Stăpâne, pe plăcutul Tău Iosif, cerând printr-însul  lumina harului Tău, şi a cunoştinţei, ca să nu ne clătinăm de valurile vieţii şi întru dreapta credinţă să rămânem, slăvind atotputernicia Ta.

Şi acum...

Învredniceşte-mă de milostivirea ta, Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare, căci tu ai născut pe Cuvântul Cel preamilostiv, Cel ce cu Preacurat Sângele Său a mântuit pe oameni din stricăciune.

Cântarea a 6-a

Irmosul

„Adâncul cel mai de jos al păcatelor  m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu. Ci tinzând braţul Tău cel înalt Stăpâne, ca pe Petru, Îndreptătorule, mântuieşte-mă.”

Râvnit-ai după liniştea cea desăvârşită a pustiei cuvioase, şi cunoscătorul inimilor, Dumnezeu, ţi-a împlinit dorirea inimii tale şi te-a aşezat în poienile  din preajma mănăstirii, având împreună vieţuitori pe schimonahii Gherman  şi Gherontie, cu care roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre.

Ca aurul în topitoare te-ai lămurit părinte, în îndelungata osteneală a  petrecerii în sihăstrie. Nu te-au spăimântat pe tine  nici fiarele sălbatice, nici arătările cele înfricoşătoare ale diavolilor, căci în privegheri şi în frângerea inimii petrecând cuvioase, ai dobândit biruinţă asupra lor, prin puterea lui Hristos.

Statornicia  îngerilor ai avut, fericite părinte,  petrecând trei ani în singurătate, nevăzând chip de om şi împotrivindu-te  neîncetat ispitelor diavoleşti ce năvăleau asupra ta;  ajută-ne  şi pe noi părinte să ducem lupta cea bună, biruitori arătându-ne în ziua judecăţii.

Slavă...

Dacă te-ai şi mutat de la noi, păstorule cel bun, Cuvioase părinte Iosife, pomenirea ta rămâne în veac, căci deşi în ceruri vezi faţa Celui ce te-a preamărit, pururi te rogi să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum...

Degrabă primeşte, Preacurată Fecioară, rugăciunile noastre din buze nevrednice, şi le du Fiului tău şi Dumnezeului nostru, şi risipeşte năvălirile vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, ce dau război robilor tăi, care aleargă cu credinţă sub Acoperământul tău cel preaputernic.

Condac

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm astăzi pe Cuviosul Iosif Duhovnicul de la Varatic, căci bine s-a nevoit  cu postiri şi rugăciuni neîncetate, cu lacrimi şi cu privegheri, desăvârşit făcându-se şi în cetele sfinţilor cuvioşi numărându-se. Pentru aceasta te lăudăm cântând: Bucură-te  mărgăritar de mult preţ al Bisericii dreptmăritoare  şi povăţuitor al călugărilor.

Cântarea a 7-a

Irmosul

„Cei trei tineri Treimea în cuptor închipuind, îngrozirea focului au călcat, cântând şi strigând: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri”.

Precum Ilie oarecând a stat în pustie pentru a se pregăti să se întâlnească cu Dumnezeu în Horeb, şi apoi să înfrunte pe Ahab, tot aşa şi tu, părinte Iosif te-ai pregătit în sihăstrie să devii, întru Hristos, povăţuitorul şi îndrumătorul oştilor călugăreşti ale timpului tău.

Având descoperire dumnezeiască te-ai aşezat în poienile Varaticului unde te-ai arătat ca un stâlp de foc, care a luminat tot ţinutul. Hristos te-a chemat apoi să întemeiezi locaş sfânt soborului de maici, conduse de vrednicele stareţe Olimpiada şi Nazaria, punând rânduieli de aleasă viaţă duhovnicească. 

Cine va putea spune durerea inimii tale părinte, când ai văzut pârjolul  necredincioşilor agareni, abătut asupra mănăstirii tale. Dar nu te-ai deznădăjduit, ci adunând iarăşi obştea ta cea risipită prin păduri, ai adus mănăstirea la frumuseţea ei cea dintâi.

Slavă…

Ştiindu-l pe Dumnezeu că este Făcător a toate câte sunt, Ocârmuitor înţelept şi de viaţă  Dătător, Cuvioase Iosif ctitor şi duhovnic, în toată viaţa ai cântat: Slavă Ţie Treime Sfântă, miluieşte făptura Ta cea căzută pentru numele Tău Cel sfânt.

Şi acum...

Pe cei ce alergăm la tine cu credinţă, pomeneşte-ne întru rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu cea Preacurată, ca să ne izbăvim de necazurile cele de multe feluri, dumnezeiască Mireasă.

Cântarea  a 8-a

Irmosul

„Pe Cel ce S-a pogorât în văpaie cu putere dumnezeiască la tinerii evrei, pe Domnul, cel ce S-a arătat, preoţi lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii”.

Cântări de laudă şi mulţumire îţi aduce ţie părinte soborul de maici al sfintei mănăstiri Varatic, avându-te  pe tine întemeietor al ei, fericite şi bucurându-se strigă, binecuvântat este Domnul Dumnezeul părinţilor noştri.

Credinţa cea dreaptă păzind, calea săvârşind, încărcat de fapte bune, când Bunul Dumnezeu a binevoit, te-a chemat pe tine, părinte Iosif, de la cele vremelnice la cele nepieritoare, primind cununa împărăţiei în ceruri. Dumnezeu a lăsat trupul tău pe pământ să săvârşească minuni pentru cei ce cântă cu credinţă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

La săvârşirea ta din lumea aceasta, sufletul a fost luat de mâna lui Hristos pe Care L-ai dorit, iar trupul ţi s-a aşezat în biserica mănăstirii pe care o ai ctitorit, minunate părinte. Soborul de maici din toate timpurile te-au cinstit după cuviinţă mulţumind lui Dumnezeu, Căruia I-au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Harul Preasfântului Duh sălăşluindu-se întru tine, părinte Iosife, te-ai făcut izgonitor al duhurilor celor necurate şi îndrumător al  călugărilor, zicând: Binecuvântat este, Dumnezeul părinţilor noştri.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Treime nedespărţită, Unime neamestecată, izbăveşte-ne de patimile cele de multe feluri şi ne ridică din nevoi şi din necazuri pentru rugăciunile plăcutului tău prieten şi casnic, care în viaţă Ţi-a cântat: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum...

Vindecă patimile inimii mele, prealăudată Fecioară de Dumnezeu Născătoare, şi luminează sufletul meu şi mă îndreptează pe cărările mântuirii, ca pururea să te măresc pe tine, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Cântarea a  9-a

Irmosul

„În muntele Sinai, în rug, te-a văzut Moise, pe tine ceea ce ai zămislit în pântece focul dumnezeirii, fără de ardere; Daniil te-a văzut munte netăiat, iar Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David”.

La racla sfintelor tale moaşte cu smerenie plecăm genunchii noştri, şi sărutându-le  cu credinţă te rugăm: fii nouă mângâiere  în necazuri, ajutător în lupta  cu vrăjmaşii  cei văzuţi şi nevăzuţi, şi roagă-te, pentru mântuirea  sufletelor noastre.

Biserica pe care ai ctitorit-o străluceşte ca o mireasă în mănăstirea pe care ai întemeiat-o, pentru că sfintele tale moaşte, părinte sfinte, o întăresc ca o piatră nestemată, iar soborul maicilor întreţin candela aprinsă a rugăciunilor şi rânduielilor pe care le-ai lăsat. Pentru aceasta zicem: Bucură-te Cuvioase Iosif, de trei ori fericite şi rugătorule pentru sufletele noastre.

Deşteaptă-ne la pocăinţă prin rugăciunile tale  cuvioase, pe noi ce stăpâniţi de păcat şi de grijile cele trecătoare şi ne ajută să trecem fără de primejdie marea vieţii acesteia, ducându-ne la limanul mântuirii.

Slavă...

Înalţă mintea noastră şi gândul către Tine, Dumnezeule; luminează-ne cu strălucirile cele harice, Părinte şi Cuvântule şi Mângâietorule, aşa cum ai înălţat şi ai luminat pe cel de un neam cu noi şi de o credinţă, Cuviosul Iosif de la Varatic, ca să Te lăudăm în veci. 

Şi acum…

Fii mie stâlp de mântuire şi toate scârbele şi necazurile, şi întâmplările cele rele departe le alungă, Fecioară întru tot lăudată, căci tu  pe Dumnezeul tuturor L-ai zămislit în chip de negrăit, şi mai presus  de minte L-ai născut, pe Mântuitorul sufletelor noastre.