Părinte, ce să fac atunci când cineva îmi cere milostenie, dar nu am ce să-i dau?

– Când vreau să fac milostenie și nu am ce să dau, atunci fac milostenie cu sânge. Unul care are și dă ajutor material, simte bucurie, în timp ce acela care nu are ce să dea, suferă mereu și spune cu smerenie: „N-am făcut milostenie”. Intenția cea bună este totul. Un bogat are ce să dea, dar nu dă. Un sărac vrea să dea, dar nu dă pentru că nu are ce să dea. Diferă unul de altul. Bogatul, dacă dă, simte și o mulțumire. Pe sărac îl doare, căci vrea să facă o milostenie, dar nu are ce să dea, și suferă sufletește. În timp ce dacă ar fi avut, ar fi dat și n-ar fi suferit. Intenția cea bună se vede din fapte. Dacă cineva cere de la un sărac milos­tenie și săracul, deși este în lipsă, îi dă, atunci săracul ce a dat, va simți o bucurie duhovnicească, indiferent dacă acela se duce și bea rachiu cu ei. Atunci Dum­nezeu va lumina pe cineva să-i trimită și lui ajutor material.

Și știți ce nedreptate se face uneori? Unul să dea tot ce are ca să ajute, iar altul să le interpreteze în cu­getul său după cum i se pare lui.

– Părinte, la ce vă referiți?

– Să presupunem că unul, de pildă, are numai 5.000 de drahme în buzunarul său. Întâlnește pe drum un cerșetor, îi pune în mână aceluia și pleacă. Cerșetorul vede că sunt 5.000 și se bucură. În clipa aceea trece pe acolo și un bogat și, văzând că acela a dat 5.000, spune întru sineși: „Ca să dea acesta 5.000, cine știe câți are! O fi vreun milionar!”. Atunci el îi dă cerșetorului doar 500 de drahme și astfel își odihneș­te gândul că și-a făcut datoria. În timp ce sărmanul acela a avut numai acei 5.000 și, de îndată ce l-a vă­zut pe cerșetor, inima i-a tresăltat și i-a dat. Dacă și bogatul ar fi lucrat puțin duhovnicește, ar fi avut și el un gând bun și ar fi zis: „Ia te uită, acesta a dat tot ce a avut”. Sau ar fi spus: „A avut zece mii și a dat cinci mii”. Dar cum să aducă gândul cel bun, dacă n-a lu­crat duhovnicește! Ci spune: „Ca să arunce așa banii, înseamnă că-i întoarce cu lopata”.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezire duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 175-176)