În educaţia duhovnicească este important să avem la-ndemână un material interesant. Mai putem să povestim cu propriile cuvinte despre praznicul din acea zi ori despre viaţa sfântului zilei. Ori putem să alegem broşuri interesante pentru copii. Din fericire, astăzi putem afla o mulţime de cărţi şi filme ortodoxe. Este greu să ne închipuim, însă, că la vârsta adolescenţei copiii vor dori să citească Scara ori Cuvintele avvei Dorotei. La această vârstă este important ca interesul adolescentului pentru Biserică să nu se stingă şi, de aceea, este nevoie să ne ostenim în acest sens. Când am predat „Bazele culturii ortodoxe” la şcoală, am purtat convorbiri cu elevii despre filmele folositoare. De pildă, le-am prezentat copiilor filmul Quo Vadis după romanul cu acelaşi titlu al lui Sienkiewicz şi apoi am vorbit cu ei despre eroismul martirilor.

Adolescenţii încetează să mai meargă la biserică pentru că părinţii lor nu acordă creşterii şi educaţiei duhovniceşti destulă atenţie. Ei îl duc pe copilul de patru ani la Împărtăşanie, la şapte ani îl duc la spovedanie – şi cred că aceasta este îndeajuns. Însă, între 12 şi 16 ani, copiii au nevoie de ceva mai mult. Doar atunci ei vor rămâne în Biserică, când viaţa Bisericii va prezenta pentru aceştia un interes real. De aceea, e nevoie ca în convorbirile părinţilor şi cărţile propuse să vină în sprijinul părtăşiei adolescentului cu Biserica şi acesta să se simtă implicat în viaţa parohială.

(Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, pp. 103-104)