Cu cât omul este mai aproape de Dumnezeu, cu atât vede pe Dumnezeu mai mare şi pe sine mai mic; cu cât însă omul este mai departe de Dumnezeu, cu atât se vede pe sine mai mare şi pe Dumnezeu mai mic.

Depărtarea la care se ţine omul faţă de Dumnezeu îl face uneori să nu vadă omul şi să vadă numai pe Dumnezeu, iar alteori să nu vadă pe Dumnezeu și să vadă numai omul.

A spune că nu este Dumnezeu nu dovedeşte nimic despre Dumnezeu, ci arată numai mărimea depărtării de Acesta a celui ce spune că nu este Dumnezeu. Când cel ce spune că nu este Dumnezeu se întoarce la credinţa în Dumnezeu, dovedeşte prin aceasta doar că depărtarea dintre el şi Dumnezeu s-a micşorat.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, pp. 112-113)