Așezat în prelungirea Casei monahale „Sfânta Teodora”, paraclisul de iarnă al Mănăstirii Miclăușeni a fost construit între anii 1997-1999, iar pictura sa a fost executată în tehnica tempera, între anii 2006-2010, de către maica stareță stavroforă Mihaela Stroescu. Lăcașul de rugăciune a fost sfințit pe 14 august 2011 de către Părinte Mitropolit Teofan și o are ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă Macrina.

Privind mai de la depărtare prin ușile cu gemulețe de sticlă, ai impresia că sfinții împreună pictați te-așteaptă să vii să-i vizitezi, să mai stai de vorbă cu ei, așa cum își așteaptă părinții copiii de la joacă.   

În paraclisul de la Miclăușeni, nici un sfânt nu e singur

Vă invit, preț de câteva minute, să facem un tur al paraclisului Mănăstirii Miclăușeni, acolo unde culoarea și lumina s-au împletit spre sfințirea privirii, înfățișând chipuri și cuvinte îndumnezeite.

Chiar de la intrare suntem întâmpinați de un înger în veșmânt albastru, ale cărui aripi sunt întinse deasupra capetelor celor trei tineri din cuptorul de foc. Puțin mai jos, Sfinții Arhangheli sunt înfățișați unul pe peretele din dreapta intrării – Gavriil, în haine lungi, liniștit –, iar Mihail, în stânga, cu sabia scoasă. Nu departe de ei, doi cuvioși își întrepătrund aureolele: Sfântul Serafim de Sarov și Sfântul Siluan Athonitul.

În stânga lor, aproape de a doua ușă de intrare, sunt înfățișați Sfinții Cuvioși Amfilohie și Iov de la Poceaev. Deasupra, sub acoperământul Împărătesei Cerurilor stau preoți, monahi, ierarhi, maici, împărați, împărătese și fecioare. Lângă Arhanghelul Mihail a venit și Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos, iar în dreapta lor, Sfântul Cuvios Lavrentie de la Cernicov pare să-i șoptească ceva Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie. În paraclisul de la Miclăușeni, nici un sfânt nu e singur.

Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, frumoasa în haine împărătești

Ne îndreptăm direct spre catapeteasmă, frumos sculptată în lemn. Pe ușile împărătești e înfățișată icoana Buneivestiri. În dreapta, Iisus cinează cu Luca și Cleopa la Emaus. Apostolii au priviri mirate și întrebătoare. Hristos, în mijlocul lor.

Pe peretele din stânga catapetesmei, Iisus, copil de 12 ani, le propovăduiește învățaților din templu. Mai jos, Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, frumoasa în haine împărătești, ține în mâna dreaptă o cruce. Lângă dânsa, nemiloasa roată dințată ce i-a adus pământescul sfârșit. Dreapta Ana cu Prunca Maria în brațe și Dreptul Ioachim, tatăl Maicii Domnului, un bătrân cu privirea blajină, ne privesc din proximitatea altarului. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, în haine ostășești, își ține lancea, coiful și mantia roșie, arătând că e gata de a înfrunta orice luptă.

Primii jurnaliști creștini, Sfinții Evangheliști Matei și Ioan, Luca și Marcu încadrează tavanul boltit al naosului, la cele patru colțuri. Pe partea din față, un rând mai sus, praznicul Buneivestiri este încadrat de cel al Învierii și cel al Nașterii Domnului.

„Cu dragostea pentru Domnul ai ars săgețile tuturor patimilor”

Ne apropiem de fereastra din dreapta, cea care desparte în plan fizic pe cele două sfinte cuvioase, Macrina și Melania. Prin sticla geamului se vede vârful copacilor tot mai verde, întrepătruns de albastrul cerului. „Cu dragostea pentru Domnul ai ars săgețile tuturor patimilor”, scrie pe papirusul ținut în mână de Sfânta Melania.

Trecem pe lângă Sfinții Cuvioși Simeon Stâlpnicul și Pahomie. Alături, un înger în haine monahicești, îi spune celui din urmă, arătând cu degetul acoperământul său: „În această îmbrăcăminte călugărească se va mântui tot trupul, Pahomie”. Trebuie să-i menționăm și pe cei doi ostași: Sfinții Dimitrie și Teodor Tiron, ce stau alături de cei trei mari tămăduitori: Sfinții Pantelimon, Cosma și Damian.

Sfânta Cuvioasă Macrina și prințesa Ecaterina Sturza

Pe ocrotitoarea lăcașului de rugăciune am descoperit-o în pronaos. Iată ce ne spune, în scris, Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare: „Deprinde-te cu tăcerea și nu te îngriji de nimic, culcându-te și sculându-te cu frica lui Dumnezeu”.

Nu departe este înfățișată și prințesa Ecaterina Sturza, viitoarea monahie Macrina, dăruind biserica mănăstirii. În spatele său se întrezărește o parte din Castelul de la Miclăușeni. Deasupra pisaniei e înfățișat praznicul Adormirii Maicii Domnului.

În pronaos, primul rând de jos e dedicat sfinților români. La dreapta – bărbații; la stânga – femeile, după cum e și rânduiala șederii oamenilor în biserică. Iată-i pe Sfinții Cuvioși Paisie de la Neamț, Vasile de la Poiana Mărului, Ioan Hozevitul, Onufrie de la Vorona, dar și pe Sfintele Parascheva, Teodora de la Sihla și Mavra de la Ceahlău, privindu-se și privindu-ne.

Ieșim, păstrând în suflet chipul lor, al sfinților de la Miclăușeni. Le vom duce dorul și ne vom întoarce, să sorbim din bunătatea și înțelepciunea lor. Le vom cere rugăciunile și-i vom simți aproape.