Cum pot avea credinţă, când nu mai cred în nimic?

Foto: Ștefan Cojocariu

Cum îl putem cunoaşte pe Dumnezeu, în condiţiile în care nu i-am simţit niciodată prezenţa şi am avut o viaţă plină de mizerie? Nu prea mai cred în nimic pe lumea asta...

23 Aprilie 2013

Credinţa este un dar de la Dumnezeu. Orice dar se primeşte fără pretenţii, fără îndreptăţire, de la Dăruitor, fără să-l meriţi neapărat. Dacă doriţi să primiţi acest dar extraordinar, să vedeţi raiul în inima de taină a lumii acesteia şi prezenţa lui Dumneuzeu în lume, rugaţi-vă la Dumnezeu să vi-l dea. Rugăciunea asta, repetată iară şi iară, Doamne dăruieşte-mi credinţă!, nu se poate să fie fără de roade.

Ştiu, este multă suferinţă şi mizerie în lume, însă de multe ori ochii noştri au orbit la frumuseţea lumii, la dăruirea ei de bucurie şi de fior sfânt... Nu este nici o mizerie şi răutate în surâsul unui prunc, în mireasma unei flori, într-un cântec de dragoste curată, în sunetul valurilor spărgându-se de ţărm. Postiţi, rugaţi-vă, faceţi milostenie la cei mai nenorociţi decât dumneavoastră, staţi printre copii, flori şi copaci, ascultaţi muzica tăcerii în rugăciune, plângeţi în taină pentru păcatele pe care le-aţi săvârşit, mergeţi la un duhovnic bun, ca să vă spovediți și care să vă vindece rănile, hrăniţi-vă cu Dumnezeu prin Sfânta Împărtăşanie şi Îl veţi descoperi în fiecare şoaptă, cuvânt sau necuvânt al acestei lumi, atât de firav, că poate fugi doar din cauza unei priviri, uşor ca o petală de păpădie, pe Împăratul Cerurilor Care v-a creat, vă iubeşte şi aşteaptă plângând să vă întoarceţi la El. Restul e zădărnicie.

Pr. Ioan Istrati

Adaugă comentariul tău

Citește alte articole despre: credinţa, necredință

De la același autor

Ultimele din categorie

Bloc Social Icons